CAB a ridicat un sechestru de un milion de euro. Judecătorii au sesizat CCR pe măsurile asiguratorii | News Online

imagine_2023-06-28_090439227

Avocatul Valentin Moise (foto) din Baroul București a reușit să convingă Curtea de Apel București să dispună încetarea de drept a unor măsuri asiguratorii dispuse într-un dosar de la Tribunalul Ilfov și să convingă aceiași magistrați să sesizeze Curtea Constituțională a României pentru a verifica constituționalitatea dispozițiilor legale care reglementează măsurile asiguratorii dispuse în cadrul unui dosar penal.

Astfel, în fața Curții de Apel București, avocatul Valentin Moise a solicitat și obținut sesizarea Curții Constituționale cu excepţia de neconstituționalitate a prevederilor art. 250 indice 2 din Codul de procedură penală, apreciind că inexistenţa în cadrul prevederilor acestei norme introduse prin Legea 6/2021 de modificare a Codului de procedură penală, a unei sancţiuni, este neconstituţională, întrucât se creează premisele unui tratament inegal pentru aceeaşi categorie de justiţiabili.

Potrivit practicii judiciare, după această modificare legislativă s-au creat două curente jurisprudenţiale. Într-un prim curent jurisprudenţial, instanţele, luând act că măsurile asigurătorii au fost verificate cu depăşirea termenului de un an, au constatat încetată de drept această măsură, prin raportare la dispoziţiile art. 268 din Codul de procedură penală. Într-o altă orientare jurisprudenţială, nu s-a constatat încetată de drept această măsură, motivând că, pornind de la premisa că normele de procedură penală sunt de drept strict, nefiind prevăzută sancţiunea care intervine pentru verificarea cu întârziere a acestei măsuri, nu pot face aplicarea cererii de constatare a tardivităţii verificării măsurii asigurătorii”, a susținut avocatul Valentin Moise.

Concret, excepția de neconstituționalitate vizează a dispoziţiilor prevăzute de art. 250 indice 2 – Verificarea măsurii asigurătorii din Codul de Procedură Penală în raport cu disp. art. 15 alin. (2), art. 16, art. 21, art. 24, art. 52 alin. (3) și art. 57 din Constituția României.

CAB: Termenele de verificare a măsurilor asiguratorii sunt termene substanțiale

În cadrul aceluiași dosar, avocatul Valentin Moise a cerut Curții de Apel București încetarea de drept a unor măsuri asiguratorii dispuse în primă fază, în 2020, de Parchetul Tribunalului București în cuantum de până la 1.000.000 de euro. Solicitarea avocatului Moise a venit după ce măsurile asiguratorii au fost verificate ultima oară în 2021 și confirmate ulterior abia în mai 2023 de Tribunalul Ilfov, deci cu depășirea termenului de un an de zile prevăzut de legislație.

În contestația făcută împotriva deciziei din mai 2023 a Tribunalului Ilfov, Curtea de Apel București a admis solicitarea avocatului Valentin Moise.

Newsonline.ro redă integral motivarea Curții de Apel București în cazul dispunerii încetării de drept a măsurilor asiguratorii:

Prin decizia nr.24 din 20 ianuarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr.276 din 12 aprilie 2016), Curtea Constituţională a reţinut că în lipsa asigurării unui control judecătoresc eficient asupra măsurii de indisponibilizare a bunurilor în cursul unui proces penal, statul nu îşi îndeplineşte obligaţia constituţională de a garanta proprietatea privată persoanei fizice/juridice.

Măsurile asigurătorii sunt, astfel, măsuri procesuale cu caracter real, temporar şi provizoriu, care au ca scop garantarea reparării pagubei cauzate prin infracțiune, a executării pedepsei amenzii, a executării măsurii confiscării speciale sau a confiscării extinse, precum şi garantarea plăţii cheltuielilor judiciare generate de derularea unei proceduri judiciare penale. În continuare, Curtea reţine că termenele substanțiale sunt cele care ocrotesc drepturi, prerogative și interese extraprocesuale, preexistente procesului penal și independente de acesta, limitând durata unor măsuri sau condiționând îndeplinirea unor acte sau promovarea unor acțiuni care ar anihila un drept sau un interes extraprocesual. Spre deosebire de termenele substanțiale, termenele procedurale sunt termenele care ocrotesc drepturile și interesele procesuale ale participanților la procesul penal și contribuie la disciplinarea și sistematizarea activității procesuale în vederea asigurării realizării la timp și în mod just a scopului procesului penal.

Stabilirea termenelor substanțiale este de natură a asigura certitudinea întinderii răspunderii penale, a sancțiunilor și a altor măsuri care restrâng drepturile şi libertățile extraprocesuale ale persoanei vătămate. Astfel, în materia măsurilor asigurătorii, fiind vorba despre ocrotirea unor drepturi extraprocesuale preexistente, Curtea apreciază că termenele maxime de 6 luni și 1 an, în interiorul cărora trebuie verificată măsura asigurătorie, sunt termene substanțiale. Clasificarea termenelor ca fiind substanțiale ori procedurale are în vedere natura drepturilor şi intereselor pe care acestea le ocrotesc şi nu sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestora (fie că este prevăzută expres şi în mod particular, fie că este reglementată cu titlu general).

Raţiunea existenţei unei anumite diferenţieri, de esenţa obiectului clasificat, determină tocmai împărțirea pe categorii, iar efectul survine acestei clasificări şi nu o precede. Expirarea termenului substanţial atrage o sancţiune specifică, respectiv încetarea de drept.

Împrejurarea că legiuitorul nu a prevăzut în textul de lege nou introdus (prin Legea nr.6/2021) şi o sancţiune pentru nerespectarea acestor termene, nu le conferă natura unor termene procedurale, atâta vreme cât natura termenului de verificare a măsurii asigurătorii nu depinde de reglementarea expresă a unei sancţiuni ci, aşa cum s-a arătat, de natura intereselor ocrotite, legiuitorul având în vedere eficienţa care urmează a se da art.1 Protocol 1 din CEDO, de unde derivă şi formularea textului de lege “nu mai târziu de”, formulare ce pune în discuţie în mod evident un termen până la care se putea verifica această măsură. Din analiza textului de lege rezultă că legiuitorul a urmărit să impună o obligaţie în sarcina organelor judiciare, aceea de a proceda la verificarea subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsuri asiguratori „nu mai târziu de” termenul de 6 luni, respectiv 1 an. O atare obligaţie impusă în sarcina organelor judiciare nu poate fi apreciată în acelaşi timp şi o recomandare, doar pentru că nu a fost prevăzută în mod expres una dintre sancţiunile ce se impun cu necesitate ca urmare a constatării nerespectării unui termen imperativ, respectiv decăderea organului judiciar penal din exercitarea dreptului procesual, precum și nulitatea actului procesual făcut peste termen. Or, din punct de vedere substanțial, neverificarea măsurilor în termenul imperativ impus de lege atrage încetarea de drept (ope legis).

De asemenea, aşa cum s-a reţinut şi în doctrină, în materia clasificării termenelor (Noul cod de procedură penală – comentat, Nicolae Volonciu, Andrea Simona Uzlău, Ed. Hamangiu 2014), spre exemplu în materia măsurilor preventive, împrejurarea că pronunțarea unei hotărâri după expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior conduce la constatarea încetării de drept a acestei măsuri preventive, nu înseamnă că este efectul nulității hotărârii respective pe motiv că instanța a fost decăzută din „dreptul” de a o mai pronunța după expirarea termenului, ci este efectul ajungerii la termen a unei măsuri procesuale în condițiile în care nu există nicio altă hotărâre validă care să o prelungească. Raţiunea termenului de un an, instituit pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii asigurătorii în cursul judecăţii, este aceea de a respecta caracterul proporţional al măsurii în raport de durata şi evoluţia procedurii, respectiv de a elimina arbitrariul cât priveşte menţinerea pe o durată nedeterminată a unei măsuri restrictive de drepturi.

Totodată, menţinerea măsurii asigurătorii în procesul penal trebuie să respecte exigenţele de proporţionalitate impuse de CEDO, Curtea de la Strasbourg arătând că ridicarea măsurii asigurătorii ar trebui să fie posibilă atunci când durata efectivă a acesteia este exagerat de mare în raport de durata şi evoluţia procedurii şi consecinţele pe care le produce depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri” (cauza Forminster Entreprises Limited c. Republicii Cehe, hotărârea din 9 ianuarie 2009, parag.76-78). În aceste condiţii, Curtea apreciază că sancțiunea care intervine în situaţia nerespectării termenelor maxime de 6 luni și 1 an, în care trebuie verificată măsura asigurătorie, se impune a fi privită din punct de vedere substanţial şi este, încetarea de drept (ope legis) a măsurilor neverificate în termenul imperativ impus de lege. Aplicând aceste principii în cauza de față, Curtea observă că măsura asigurătorie a fost dispusă la data de 02.11.2020 de către Parchet iar ultima verificare a măsurilor asiguratorii a fost făcută de către judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Ilfov, prin încheierea nr.390/F/CP din data de 18 octombrie 2021, pronunţată în dosarul asociat nr.967/3/2021/a2.8, rămasă definitivă prin încheierea nr.6/C.P. din 06.01.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală în dosarul cu acelaşi număr, astfel că, la momentul analizei efectuate de instanța de fond, 04 mai.2023 (în ds.nr.967/3/2021/a16*, format ca urmare a desfiinţării încheierii nr.26/F din 12.01.2023 a Tribunalului Ilfov şi trimiterii cauzei spre rejudecare) termenul substanțial de un an, imperativ, impus de art.2502 din Codul procedură penală a fost depășit.

Pe cale de consecință, Curtea apreciază că sancțiunea nerespectării acestui termen este încetarea de drept a măsurii asigurătorii, motiv pentru care, în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite contestaţia declarată de contestatoarea Ferescu Elena împotriva încheierii din data de 04.05.2023 pronunţată de Tribunalul Ilfov-Secţia Penală în dosarul nr.967/3/2021/a16*, va desfiinţa încheierea contestată şi, pe cale de consecinţă, va constata încetate de drept măsurile asiguratorii luate faţă de contestatoarea-inculpată Ferescu Elena prin ordonanţa din data de 02.11.2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în dosarul de urmărire penală nr.3811/P/2011.

Cristi Ciuperca

Jurnalist cu experiență de peste 15 ani în presa centrală și locală. În presa centrală a lucrat în redacții ca Evenimentul Zilei sau România Liberă. Cofondator al proiectului RISE Project


Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Despre Noi

Newsonline.ro este o platformă de știri independentă, dedicată furnizării de informații relevante pentru cititorii săi. Suntem o sursă de încredere în peisajul mediatic, abordând subiectele cu obiectivitate și transparență.


CONTACTEAZĂ-NE