Tribunalul Bihor a admis zilele trecute solicitarea companiilor SC TRAMECO, Vahostav SK, SC Drumuri Asfalt Bihor SA, SC Drum Asfalt SRL și SC East Water Drillings SRL în contradictoriu cu cei de la Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR)
”Admite cererea formulată de reclamantele – membre ale asocierii – formate din TRAMECO SA , VAHOSTAV – SK, a.s, DRUMURI BIHOR SA , DRUM ASFALT SRL , EAST WATER DRILLINGS SRL în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. Dispune suspendarea efectelor documentului constatator înregistrat la CNAIR sub nr. 92/41898 din data de 26.05.2022 până la soluționarea de către instanța de judecată a cererii de anulare a adresei nr. 92/37424/12.05.2022 privind măsura rezilierii contractului nr. 92/50965/11.08.2020. Cu apel în 10 zile de la comunicare. Apelul se va depune la Tribunalul Bihor. Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 C.pr.civ., azi 28 septembrie 2022”, se arată în minuta deciziei Tribunalului Bihor.
Grupul de firme amintit semnaseră cu CNAIR un contract în 2020 ce avea ca și obiect proiectarea și execuția unei sub-secțiuni din autostrada care trecea pe la Brașov- Târgu Mureș – Cluj – Oradea (Autostrada Transilvania). Durata de execuție a acestuia a fost stabilită la 24 de luni de la data emiterii notificării beneficiarului de începere a activității de proiectare, proiectarea efectivă fiind de 6 luni, iar execuția de 18 luni dar contractul a fost reziliat de CNAIR.
Spectaculoase și foarte dure la adresa CNAIR sunt argumentele reținute de judecătorul de la Tribunalul Bihor care a admis cererea lanțului de firme menționat mai sus. Practic, poate în premieră, un magistrat recunoaște în motivarea deciziei că viciile proiectelor de infrastructură scoase la licitație și gestionate de Statul Român sunt de NOTORIETATE.
”Așa fiind, instanța reține că anterior emiterii adresei de reziliere a contractului și a documentului constatator a cărui suspendare se solicită reclamantele au transmis în interiorul termenului contractual agreat pârâtei proiectul tehnic și soluțiile propuse pentru realizarea lucrării în raport de datele de au rezultat în urma studiilor geodezice efectuate. Realitatea executării autostrăzilor în România a demonstrat că datele culese inițial de către beneficiarul contractelor de achiziție publică sau de către antreprenor nu corespund cu situația concretă a solului, fiind necesare lucrări suplimentare ce nu au fost prevăzute. Elocvente în acest sens sunt situațiile ce au fost intens mediatizate și care privesc execuția tronsonului de autostradă din zona Dealului Liliecilor sau a orașului ####-##### unde au fost înregistrate alunecări de teren neprevăzute de către constructor la care se adaugă situația absolut excepțională și greu de înțeles a porțiunii din autostrada Orăștie-Sibiu care a trebuit să fie demolată la mai puțin un an după darea ei în folosință”, se arată în motivarea deciziei Tribunalului Bihor.
Aceste elemente de natură factuală, spune judecătorul de la Tribunalul Bihor, și răspunderea ce revine proiectantului la momentul furnizării soluțiilor tehnice în raport de situația concretă ce rezultă din studiile efectuate creează premisele reținerii împrejurării că necesitatea lucrărilor suplimentare nu putea fi prevăzută în mod obiectiv. Or, divergența majoră dintre cele două părți a fost determinată de faptul că respectivele lucrări propuse duc implicit la creștere a costurilor de proiectare și execuție a subsecțiunii din autostradă ce a fost atribuită grupului de firme menționat mai sus.
Într-un limbaj și mai simplu, Justiția din România recunoaște că marile probleme din infrastructura țării au fost generate de Studii de Fezabilitate rupte de realitatea din teren și neactualizate. Și că nu marile companii de infrastructură sunt neapărat vinovate de întârzierile care au loc pe diferite șantiere. Asta în condițiile în care sunt discuții în piață că CNAIR nici nu permite companiilor să schimbi greșelile din Studiile de fezabilitate.
Judecătorul de la Tribunalul Bihor mai spune următoarele: ”Depășirea valorii de contract nu reprezintă o neconformitate a proiectului tehnic și nu poate constitui motiv de reziliere în condițiile în care clauza referitoare la încadrarea în valoarea contractului are în vedere numai lucrările previzibile. Poziția exprimată de către ANAP nu a infirmat posibilitatea aprobării proiectului tehnic și a confirmat posibilitatea organizării unei noi proceduri de atribuire sau încheierea unui act adițional la contract privind modificarea valorii”.
Mai concret, CNAIR nu poate imputa societăților costurile suplimentare dacă apar lucrări suplimentare care nu au fost prevăzute în contract, așa cum a fost cazul și aici.
”Pe de altă parte, nu trebuie omis că beneficiarul (CNAIR n.r.) nu a repudiat în etapa imediată predării soluțiilor tehnice de către reclamante necesitatea implementării lor, făcând chiar demersuri la ANAP în vederea conturării unor soluții legale ce să permită executarea efectivă a lucrării. Mai mult, ulterior rezilierii contractului a inițiat o nouă procedură de licitație ce are ca și termen de depunere a ofertelor data de 17 octombrie 2022. Valoarea contractului este însă de 877.779.000 lei fără T.V.A., sumă mult superioară celei pentru care a fost încheiat contractul cu reclamantele ( www.economedia.ro/autostrada-transilvania-cnair-a-lansat-o-nouă-licitație.htlm )”, se mai arată în motivarea deciziei Tribunalului Bihor.
