Cristi Ciuperca
Procurorii DIICOT au decis să mențină sechestrul la Rompetrol pentru trei aspecte punctuale, urmând ca Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului să decidă dacă va introduce acțiune în instanța civilă, se arată în ordonanța prin care procurorii au clasat dosarul Rompetrol, document obținut de NewsOnline
Astfel, procurorii Dumitru Cheagă și Ștefan Bălănescu scriu în ordonanța de clasare că ”în cauză urmează a fi menținute măsurile asiguratorii luate prin ordonanța nr 225/D/P/2006 emisă de D.I.I.C.O.T. –Structura Centrală la data de 06.05.2016 (așa cum au fost reconfigurate prin ordonanța din 18.04.2019) cu privire la bunurile imobile apartinand Rompetrol Rafinare S.A.(„RRC”) – punct de lucru Navodari, Platforma Petromidia, după cum urmează”. Interesant este că procurorii DIICOT nu actualizat sumele la nivelul anului 2019.
1. Până la concurența sumei de 21 485 365 USD [această măsură încetând de drept dacă partea civilă Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului (succesor al FPS/APAPS/AVAS) nu va introduce acțiune în fața instanței civile1 în 30 de zile de la comunicarea soluției dispuse de procuror] pentru următoarele motive:
Astfel, procurorii explică în ordonanța amintită că, în ceea ce privește capitolul Creanța Libia/Repsol, suma de 21 485 365 USD mutată cu titlu de majorări de capital la SC VEGA SA , transferată în scopul ascunderii adevăratei provenienţe a sumei de bani, din dispoziția inculpaților Stephenson George Philip și Dan Costache Patriciu la datele de 01.02.2000, 09.08.2000 ,16.01.2001 și 15.03.2002 provine din infracțiunea de delapidare, ”ca urmare a însușirii creanței izvorâte din Acordul EPSA în valoare de 58.521.056 USD, pe care, contrar prevederilor legale în vigoare (care prevedeau obligația vărsării la bugetul de stat) au folosit-o și apoi traficat-o temporar în interesul Rompetrol International LTD şi The Rompetrol Group BV, firme off-shore pe care aceștia le controlau, pentru ca ulterior să o însușească (făcând obiectul unor plăți către furnizorii societății privatizate) în scopul ascunderii și disimulării originii ilicite a banilor, prin transferuri succesive de fonduri prin conturile bancare ale acestor două societăţi aflate Europa sau în zone considerate paradisuri fiscale, în contul societății privatizate SC Rompetrol SA cu o aparenţă de fonduri legale proprii, fiind așadar efectuate prin ”frauda la lege”.
În acest sens, DIICOT arată că în jurisprudența sa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că frauda la lege reprezintă acea operațiune prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor.
În acest sens, prin fraudarea legii nu este încălcată litera legii de ordine publică, dar este nesocotit spiritul acesteia. Înalta Curte a precizat că, structural, frauda la lege conține două elemente: un element obiectiv (exterior), constând în mijloacele aparent legale care sunt utilizate și un element subiectiv, constând în intenția de eludare ori de sustragere de la norma legală aplicabilă. Prin urmare, simpla încălcare a prevederilor legale nu reprezintă fraudă la lege, ci este necesar să se facă dovada utilizării unui mijloc/mecanism fraudulos prin care au fost eludate prevederi legale imperative3.
Așa cum s-a arătat mai sus, nu poate coexista dispoziția în vigoare privind obligarea la daune civile, conținută în Decizia penală nr. 1156/A/07.10.2014, cu posibilitatea confiscării speciale.
”Însă nu se poate face abstracție de împrejurarea că majorările de capital la SC VEGA SA în valoare de 21 485 365 USD efectuate sub aparența respectării obligațiilor investiționale asumate prin contractul de privatizare nr. 153/1999 au fost realizate prin mecanisme frauduloase specifice operațiunilor de spălare de bani. În acest sens, Legea societăților nr. 31/1990, arată că în cazul în care un acționar nu efectuează vărsămintele în termen sancțiunea era cea prevăzuta de art. 100, care (la nivelul anului 1999) dispunea următoarele: “(1) Când acţionarii nu au efectuat plata vărsămintelor pe care le datorează în termenele prevăzute la art. 8 lit. d) şi la art. 20 alin. (1), societatea îi va invita să-şi îndeplinească această obligaţie, printr-o somaţie colectivă, publicată de două ori, la un interval de 15 zile, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi într-un ziar de largă răspândire.(2) Când, nici în urma acestei somaţii, acţionarii nu vor efectua vărsămintele, consiliul de administraţie va putea decide fie urmărirea acţionarilor pentru vărsămintele restante [deci acționarea în judecată pentru executarea în natură a obligației asumată de acționar , n.a.], fie anularea acestor acţiuni nominative”, se arată în ordonanța DIICOT.
2. Până la concurența sumei de 30 000 000 USD [această măsură încetând de drept dacă partea civilă Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului (succesor al FPS/APAPS/AVAS) nu va introduce acțiune în fața instanței civile în 30 de zile de la comunicarea soluției dispuse de procuror] pentru următoarele motive:
Procurorii explică faptul că aşa cum s-a arătat în considerentele ordonanței (Capitolul 2 – Creanța Libia/Repsol, pct 2.c), suma de 30 000 000 USD, transferată în contul Rompetrol Rafinare SA la datele de 17.07.2002 şi respectiv 18.07.2002, cu titlu de majoare capital au ca provenienţă creanţa Libia/Repsol ce aparţinea statului român şi administrată de SC Rompetrol SA, care a fost delapidată de Patriciu Dan Costache, Bucşă Alexandru(condamnat deja pentru această faptă) și inculpatul Stephenson George Philip , fiind apoi inclusă în circuite financiare şi comerciale având ca izvor un contract de cesiune şi un contract de novaţie cu schimbare de debitor. Suma totală de 30.000.000 USD, a fost supusă schimbului valutar şi a fost adusă ca aport la capitalul social al SC Rompetrol Rafinare – Petromidia, administratorii societății folosind suma adusă ca aport pentru plata materiei prime livrate de The Rompetrol Group BV.
”Suma de 30 000 000 USD adusă ca aport la capitalul social al SC Rompetrol Rafinare – Petromidia cu titlu de majorări de capital, transferată la datele de 17.07.2002 şi respectiv 18.07.2002 în scopul ascunderii adevăratei provenienţe a sumei de bani, din dispoziția inculpaților Stephenson George Philip și Dan Costache Patriciu provine din infracțiunea de delapidare, ca urmare a însușirii creanței izvorâte din Acordul EPSA în valoare de 58.521.056 USD, pe care, contrar prevederilor legale în vigoare (care prevedeau obligația vărsării la bugetul de stat) au folosit-o şi traficat-o temporar în interesul Rompetrol International LTD şi The Rompetrol Group BV, firme off-shore pe care aceștia le controlau, pentru ca ulterior să o însușească (făcând obiectul unor plăți către furnizorii societății privatizate) în scopul ascunderii și disimulării originii ilicite a banilor, prin transferuri succesive de fonduri prin conturile bancare ale acestor două societăţi aflate Europa sau în zone considerate paradisuri fiscale, în contul societății privatizate Rompetrol Rafinare SA, cu o aparenţă de fonduri legale proprii, faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, (pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale) fiind așadar efectuate prin ”frauda la lege””, precizează procurorii DIICOT în ordonanța de clasare.
În acest sens, în jurisprudența sa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că frauda la lege reprezintă acea operațiune prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor. În acest sens, prin fraudarea legii nu este încălcată litera legii de ordine publică, dar este nesocotit spiritul acesteia. Înalta Curte a precizat că, structural, frauda la lege conține două elemente: un element obiectiv (exterior), constând în mijloacele aparent legale care sunt utilizate și un element subiectiv, constând în intenția de eludare ori de sustragere de la norma legală aplicabilă. Prin urmare, simpla încălcare a prevederilor legale nu reprezintă fraudă la lege, ci este necesar să se facă dovada utilizării unui mijloc/mecanism fraudulos prin care au fost eludate prevederi legale imperative.
”Așa cum s-a arătat mai sus, nu poate coexista dispoziția în vigoare privind obligarea la daune civile, conținută în Decizia penală nr. 1156/A/07.10.2014, cu posibilitatea confiscării speciale. Însă nu se poate face abstracție de împrejurarea că majorările de capital la PETROMIDIA SA în valoare de 30 000 000 USD efectuate sub aparența respectării obligațiilor investiționale asumate prin contractul de privatizare nr. 153/1999 au fost realizate prin mecanisme frauduloase specifice operațiunilor de spălare de bani. În acest sens, Legea societăților nr. 31/1990, arată că în cazul în care un acționar nu efecturază vărsămintele în termen sancțiunea era cea prevăzuta de art. 100, care (la nivelul anului 1999) dispunea următoarele: “(1) Când acţionarii nu au efectuat plata vărsămintelor pe care le datorează în termenele prevăzute la art. 8 lit. d) şi la art. 20 alin. (1), societatea îi va invita să-şi îndeplinească această obligaţie, printr-o somaţie colectivă, publicată de două ori, la un interval de 15 zile, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi într-un ziar de largă răspândire.(2) Când, nici în urma acestei somaţii, acţionarii nu vor efectua vărsămintele, consiliul de administraţie va putea decide fie urmărirea acţionarilor pentru vărsămintele restante [deci acționarea în judecată pentru executarea în natură a obligației asumată de acționar – n.ns.], fie anularea acestor acţiuni nominative”, explică procurorii DIICOT.
3. Până la concurența sumei de 55 000 000 USD [această măsură încetând de drept dacă persoana vătămată FABER INVEST nu va introduce acțiune în fața instanței civile în 30 de zile de la comunicarea soluției dispuse de procuror] pentru următoarele motive:
În ordonanța de clasare DIICOT descrie următoarea situație: ”Potrivit art 315 al 2 lit a C.pr.pen procurorul poate dispune menținerea măsurilor asigurătorii, aceste măsuri urmând a înceta de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției. Așadar textul legal amintit face referire la persoana vătămată și nu la partea civilă. În schimb, se impune a analiza în ce măsură menținerea sechestrului asigurator asupra bunurilor părților responsabile civilmente este proporțională cu scopul urmărit, sechestrul nefiind o pedeapsă, ci o măsură asiguratorie de natură a ajuta la recuperarea prejudiciului din infracțiunea presupus săvârșită.
Așa cum s-a arătat prin ordonanța procurorului din 07.11.2018, prin faptele suspecților/inculpaților comise în legătură cu Privatizarea Petromidia, au fost create pagube după cum urmează:
• la bugetul statului în sumă de 205.000.000 USD reprezentând valoarea investiţiilor/aport de capital neefectuate în conformitate cu prevederile contractuale;
• în patrimoniul acționarilor afectați ca urmare a schimbării structurii capitalului social prin majorări de capital nelegale;(în această situație Faber a cuantificat un prejudiciu de 55 000 000 USD ca urmare a majorărilor ”ilegale” de capital social (actualizat ulterior la suma de 118 000 000 USD).
• în patrimoniul Rompetrol Rafinare SA (prin înstrăinarea unor active, prin aportarea Rafinăriei Vega și prin efectuarea conversiei creanței de către afiliatul ROMPETROL FINANCIAL GROUP S.A.) total 266 507 175 USD.(cuantum rezultat din adunarea sumelor indicate mai sus –(capitolul 9, 9d [ (i)- (v)]).
Așa cum s-a arătat în considerentele ordonanței, din interpretarea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni (contractul de privatizare) încheiat în anul 2000 între vânzătorul Fondul Proprietății Private (FPS) și cumpărătorul The Rompetrol Group NV (TRG) rezultă două categorii de obligații, având același debitor (TRG), însă doi beneficiari sau creditori diferiți, după cum urmează:
– Obligația de plată a prețului acțiunilor: beneficiar și creditor al acestei obligații este vânzătorul FPS, iar obligația a fost îndeplinită întocmai de către cumpărătorul TRG, prin plata prețului acțiunilor către FPS, așa cum s-a arătat mai sus.
– Obligația de efectuare de investiții / aporturi de capital în societatea privatizată Petromidia SA: beneficiar și creditor al acestei obligații impuse de către vânzătorul FPS este însăși societatea privatizată, devenită Rompetrol Rafinare SA (RRC).
Ca atare, menținerea măsurilor asiguratorii cu privire la sumele de 266 507 175 USD, respectiv 205.000.000 USD nu este proporțională cu scopul urmărit, având în vedere că beneficiarul obligațiilor investiționale impuse de către FPS/APAPS este însăși societatea privatizată, (și nu bugetul statului), iar față de funcționarii FPS/APAPS se va dispune clasarea deoarece faptele acestora nu sunt prevăzute de legea penală.
În plus, autoritatea de privatizare a recunoscut la data de 23.01.2007 obligațiile investiționale ca fiind îndeplinite integral de TRG și la data de 31.01.2007, a emis un certificat prin care se atesta îndeplinirea obligațiile investiționale și a aporturile de capital realizat, pentru cei 5 ani de monitorizare post-privatizare (2001-2006) și încheierea procesului de privatizare”
”Ca atare, cu privire la suma de 55 000 000 USD, reclamată de Faber Invest & Trade ca prejudiciu rezultat din majorări de capital social contrare Legii 31/1990, la Rompetrol Rafinare SA, urmează a se menține sechestrul asigurator asupra bunurilor părților responsabile civilmente, până la concurența acestei sume, existând pe rolul instanțelor judecătorești mai multe procese civile7 având ca obiect anularea unor hotărâri AGA în contradictoriu cu pârâta ROMPETROL RAFINARE SA”, precizează procurorii DIICOT
Ce a rămas sub sechestru
În concluzie, DIICOT spune că ”în vederea respectării principiului proporționalității cu scopul urmărit, pentru evitarea privării arbitrare de anumite prerogative ale dreptului de proprietate, menținerii nejustificate a unei stări de incertitudine privind exercitarea dreptului de proprietate pentru o perioadă prea lungă de timp sau asupra unor bunuri a căror valoare depășesc în mod vădit cuantumul prejudiciului produs, urmează a fi menținută măsura asiguratorie până la concurența sumei de 106 485 365 USD asupra următoarelor bunuri imobile apartinand Rompetrol Rafinare S.A.(„RRC”) – punct de lucru Navodari, Platforma Petromidia”:
• instalație Hidrofinare Petrol Motorină(HPM), evaluată de expert tehnic judiciar8 la suma de 39 044 410 USD.
• instalație Hidrofinare Benzină(HB), evaluată de expert tehnic judiciar desemnat la suma de 31 990 627 USD.
• instalație RC-Reformare catalitică, evaluată de expert tehnic judiciar desemnat la suma de 29 387 283 USD.
• instalație MTBE-instalații Metil Terțiar Butil Eter, evaluată de expert tehnic judiciar la suma de 6 650 274 USD.
