Cristi Ciuperca
Familia Petre, soția și fiul unui membru al echipajului avionului Tarom prăbușit în decembrie 1989 (foto wikipedia) la Răscăeți și despre care au existat discuții în spațiul public că ar fi fost dărâmat prin proceduri militare a obținut daune de 20.000 de la Statul român. Decizia aparține Tribunalului București și a fost pronunțată, în primă instanță, la finalul lunii aprilie a.c.
Este vorba de avionul în care se mai afla și Ian Henry Perry (24 de ani) fotoreporter la ziarul britanic Sunday Times. De la Belgrad, Perry urma să schimbe avionul, cu unul pentru Londra. Informațiile din spațiul public vorbesc despre faptul că că britanicul avea asupra sa câteva casete video, filmate de el cu atrocitățile din timpul Revoluției, dar și alte casete video realizate în București de mai mulți corespondenți străini.
Astfel, familia Petre a deschis procesul contra Ministerului de Finanțe în octombrie 2023 la Tribunalul București, solicitând inițial ”obligarea pârâtului Statul ##### prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de câte 200.000 euro cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre reclamanţi” pentru suferinţele cauzate de dezinteresul manifestat de Stat privind identificarea şi tragerea la răspundere a ”asasinilor tatălui lor, decedat în perioada evenimentelor din decembrie 1989, precum şi la plata cheltuielilor de judecată”.
În cererea de chemare în judecată împotriva Statului, familia Petre a reclamat indolența justiției române în soluționarea dosarului penal deschis ca urmare a tragediei aviatice din decembrie 89 generată de prăbușirea aeronavei Tarom. În concret, de mai bine de 30 de ani Parchetul Militar nu a reușit să dea o soluție care să lămurească cauzele aeronavei Tarom.
”Au mai arătat reclamanţii că după evenimentul aviatic din data de 28.12.1989, Parchetul a declanşat din oficiu o anchetă care a fost preluată de Parchetul de pe lângă Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare în vederea identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor responsabile de producerea incidentului, constituindu-se astfel dosarul penal nr. ##/P/1993, în cadrul căruia, la data de 11.05.1990 s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate pentru stabilirea cauzelor prăbuşirii aeronavei, prin care s-a concluzionat că cauza cea mai probabilă care a determinat catastrofa este acţiunea unei forţe din exteriorul aeronavei, inclusiv posibilitatea unui impact cu un obiect aflat în exteriorul acestuia şi în traiectoria de zbor ce a determinat intrarea în picaj a avionului şi imposibilitatea acţionării de către echipaj a comenzilor de zbor pentru controlul traiectoriei de zbor, din motive independente de aeronavă şi de voinţa şi acţiunile echipajului, însă după efectuarea şi depunerea acestui raport de expertiză nu s-a mai luat nicio măsură şi nu a mai fost administrată nicio probă în vederea soluţionării dosarului penal, până la data de 05.09.2006, când Parchetul ####### a dispus conexarea acestuia la dosarul nr. ##/P/1990, devenit dosarul nr. ##/P/2014, constatându-se că incidentul aviatic de la ###### are legătură cu evenimentele desfăşurate în decembrie 1989. Reclamanţii au susţinut că după conexarea la dosarului nr. ##/P/1990, situaţia s-a perpetuat – ancheta privind dezastrul de la ###### rămânând în nelucrare până în ziua de astăzi, singurului act de procedură semnificativ a fost disjungerea din dosarul nr. ##/P/2014 şi reînregistrarea sub nr. #/P/2019 în care a fost reevaluat sumar probatoriul şi a fost dată o ordonanţă de clasare pe data de 24 februarie 2023 în temeiul art. 315 alin.1 lit. b) NCPP prin raportare la art. 16 alin.1 lit. c) NCPP, cu motivarea că timpul îndelungat scurs şi lipsa conservării probelor nu mai permite identificarea şi tragerea la răspundere a vinovaţilor (…)”, se arată în hotărârea Tribunalului București prin care familia Petre a primit daune de 20.000 de euro.
Reclamanţii au mai arătat că la 30 de ani de la decesul tatălui, respectiv soţului, ancheta penală nu a reuşit să identifice încă persoanele răspunzătoare de producerea evenimentului aviatic, iar în urma dispoziţiei de clasare, drepturile fundamentale ale reclamanţilor au fost lezate prin lipsa culpabilă a unei anchete efective în cazul morţii soţului, respectiv tatălui, fapt pentru care Statul este singurul responsabil.
”…tribunalul constată că, în cauză, s-a dovedit existenţa faptei ilicite a pârâtului care nu a întreprins demersurile necesare cu ocazia cercetărilor începute în anul 1989, odată cu înregistrarea dosarului penal ###/P/1989 al Procuraturii Locale Găeşti, reînregistrat sub nr. ##/P/1993 al Parchetului de pe lângă Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare, în vederea clarificării împrejurărilor decesului soţului/tatălui reclamanţilor în contextul evenimentelor din decembrie 1989, nici până la data prezentei şi nici nu a furnizat nicio justificare pentru nesoluţionarea cazului timp de 30 de ani. Dimpotrivă, din încheierea nr. # din data de 07.07.2023 pronunţată în dosarul nr. #/81/2023 de către ##### Militară de Apel Bucureşti, prin care s-a desfiinţat soluţia de clasare dispusă pe fondul imposibilităţii stabilirii, în baza probelor existente la dosar, a cauzelor producerii catastrofei aviatice din 28.12.1989, rezultă că organele de urmărire penală nu au efectuat toate actele de cercetare care se impuneau, de exemplu efectuarea unei noi expertize exclusiv pe baza datelor de la dosar, chiar dacă nu mai există epava aeronavei, stabilirea compoziţiei focoaselor de la proiectilele în legătură cu rachetele aer-aer care înzestrau aeronavele militare la data faptelor, respectiv audierea persoanelor care au întocmit expertizele (având concluzii diametral opuse), dacă aceasta mai este posibilă, ceea ce demonstrează existenţa unei fapte ilicite, întrucât Statul nu a acţionat cu nivelul de diligenţă necesar în conformitate cu art. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, tribunalul reţine că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului, fapta ilicită constând în nerespectarea cadrului legal naţional şi internaţional cu privire la durata rezonabilă a procesului penal, prejudiciul constând în suferinţa morală a reclamanţilor, în legătură directă cu lipsa obţinerii unui răspuns privind fapta urmărită penal, vinovăţia concretizându-se în neglijenţa în asigurarea mijloacelor legislative corespunzătoare pentru garantarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva duratei procedurilor”, se mai arată în hotărârea Tribunalului București prin care s-au acordat daune familiei Petre.
EVOLUȚIA DOSARULUI. A FOST REDESCHIS ANUL TRECUT
Newsonline.ro redă integral partea din hotărârea Tribunalului București de acordare a daunelor în care se prezintă situația dosarului penal:
Prin ordonanţa de reluare a urmăririi penale emisă în data de 28.08.2023 în dosarul nr. ##/P/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare s-a constatat următoarele:
În data de 28.12.1989, ora 11:04, aeronava civilă AN-24, cu numărul de înmatriculare YR-BMJ s-a prăbuşit pe raza localităţii ######, ####### #########, eveniment soldat cu decesul celor 6 membri ai echipajului, printre care şi ##### ###### – însoţitor de bord.
Cauza a fost înregistrată iniţial pe rolul Procuraturii Locale Găeşti formând obiectul dosarului ###/P/1989, fiind efectuată cercetarea la faţa locului, au fost desemnaţi şi specialişti din cadrul Departamentului Aviaţiei Civile, alături de tehnicieni criminalişti, întocmind procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto, schiţa, s-au efectuat constatări medico-legale pentru stabilirea cauzelor deceselor tuturor ocupanţilor aeronavei, au fost ridicate înscrisurile doveditoare, au fost identificaţi şi audiaţi martori oculari, reprezentanţii unităţilor militare, a fost depus în original la dosar procesul verbal din 15.01.1990, înscrisurile doveditoare de ####### Naţională pentru Protecţia Muncii care a investigat evenimentul sus-menţionat prin prisma normelor de securitate în muncă în vigoare la data faptei, a fost depus în original la dosar actul de anchetă administrativă a accidentului de aviaţie civilă întocmit de Departamentul Aviaţiei Civile din cadrul Ministerului Transporturilor în cadrul căruia a fost efectuată şi o expertiză tehnică de către reprezentanţii Institutului de Aviaţie Bucureşti, au fost solicitaţi şi s-au prezentat şi reprezentanţi ai producătorului aeronavei, s-a dispus şi efectuat o expertiză tehnică de către un expert tehnic civil, iar la data de 26.12.1990 s-a dispus prin ordonanţa ###/P/1989 declinarea cauzei în favoarea Procuraturii Militare Ploieşti, întrucât s-a reţinut din conţinutul expertizei tehnice efectuate că avaria din zona stabilizatorului şi profundorului situate în partea stângă a aeronavei ar fi fost produse de un proiectil supersonic lansat de un tun antiaerian aflat la sol.
După primirea cauzei la fosta Procuratură Militară Ploieşti a fost înregistrat dosarul ##/P/1991, au fost efectuate cercetări, verificări la nivelul unităţilor militare din proximitatea locului faptei, au fost identificaţi şi audiaţi ca martori reprezentanţii UM 01901 Boteni, s—a dispus şi efectuat un experiment judiciar concluzionându-se că nu există nici un fel de probe că s-ar fi executat foc cu proiectile militare, cu rachete asupra aeronavei civile, nu există date că militari ar fi avut vreo participaţie la evenimentul aviatic produs, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia din 20 martie 1991 în dosarul nr. ##/P/1991 şi declinarea în favoarea Procuraturii Locale Găeşti.
La data de 15 aprilie 1991 prin ordonanţa ###/P/1991 a Procuraturii Locale Găeşti s-a dispus declinarea cauzei în favoarea fostei Procuraturi Militare Ploieşti.
La data de 20 martie 1991 prin ordonanţa ##/P/1991 Procuratura Militară Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale în legătură cu faptul că aeronava sus-menţionată ar fi fost doborâtă prin mijloace antiaeriene active din lipsă de probe şi declinarea cauzei în favoarea Procuraturii Judeţene ######### pentru continuarea urmăriri penale.
Cauza a fost preluată şi înregistrată pe rolul Secţiei Parchetelor Militare, a format obiectul dosarului ##/P/1993, au fost efectuate cercetări, s-a dispus şi efectuat o supraexpertiză tehnică.
Prin rezoluţia ##/P/1993 a Secţiei Parchetelor Militare din 26 octombrie 1993 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, concluzionându-se că evenimentul aviatic s-a produs datorită givrajului, respectiv factorilor naturali de mediu, art. 47 Cod penal din 1968.
Prin rezoluţia din 5.09.2006 a procurorului militar şef al Secţiei Parchetelor Militare a fost infirmată soluţia de neîncepere a urmării penale dispusă în dosar ##/P/1993 şi s-a dispus conexarea la dosarul ##/P/1990, cunoscut şi ca Dosarul Revoluţiei române din decembrie 1989, devenit ulterior ##/P/2014.
La data de 5.04.2019 prin rechizitoriul emis în dosarul nr. ##/P/2014 al Secţiei Parchetelor Militare, a fost dispusă disjungerea cauzei cu privire la prăbuşirea la data de 28.12.1989, a aeronavei Tarom de tipul AN-24 pe raza localităţii ######, ####### #########, fiind constituit dosarul #/P/2019.
Prin ordonanţa procurorului militar din 09.05.2019 emisă în dosar nr. #/P/2019 al Secţiei Parchetelor Militare s-a dispus începerea urmăririi penale, in rem, sub aspectul săvârşirii infracţiunii contra umanităţi prev. de art. 439 alin.1 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 C.p.
În cauză nu s-a putut dispune o nouă expertiză tehnică de aviaţie, întrucât CNTAR – TAROM a comunicat că nu deţine epava aeronavei AN-24 implicată în catastrofa aviatică din 28.12.1989, nici înregistratoarele de zbor ale acesteia sau părţi componente ale aeronavei, menţiunile de Registrul de mijloace fixe al companiei Tarom, arată că aeronava AN-24 figurează ca fiind casată în anul 1990.
Totodată, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, tribunalul reţine că faţă de faptul că pe baza probatoriului existent la dosar nu poate fi trasă o concluzie mai presus de orice dubiu cu privire la cauzele producerii catastrofei aviatice din 28.12.1989, respectiv că nu există probe apte să ducă spre concluzia certă a doborârii aeronavei sau spre concluzia certă a faptului că fenomenul de givrare a cauzat prăbuşirea, iar niciuna din cele două variante nu poate fi exclusă în condiţiile în care expertiza şu supraexpertiza (având concluzii diametral opuse) prezintă argumente care nu pot înlăturate în mod absolut, prin Ordonanţa #/P/2023 din 24.02.2023 a Secţiei Parchetelor Militare s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii contra umanităţii, prev. de art. 439 ali.1 lit. a C.p. cu aplic. Art. 5 C.p. în contextul catastrofei aviatice din 28.12.1989 în care s-a prăbuşit aeronava TAROM AN 24 pe raza localităţii ######, #### #########.
Prin ordonanţa 432/C2/2023 din 30.03.2023 s-a dispus respingerea plângerii împotriva soluţiei de clasare dispusă în dosar #/P/2019 al Secţiei Parchetelor Militare, ca neîntemeiată.
Prin încheierea nr. # din data de 07.07.2023 pronunţată în dosarul nr. #/81/2023 de Curtea Militară de Apel Bucureşti s-a admis plângerea formulată de petenta ########## ##### ###### şi s-a desfiinţat soluţia de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare, prin ordonanţa din 24.02.2023 emisă în dosarul nr. #/P/2019, menţinută prin ordonanţa nr. 423/C2/2023 din 30.03.2023 a prim adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta ##### de ###### şi Justiţie şi s-a trimis cauza la aceeaşi unitate de parchet pentru a completa urmărirea penală cu privire la infracţiunea de infracţiuni contra umanităţii prev. de art. 439 alin.1 lit. a C.pen. cu aplic. Art. 5 C.pen., pe motiv că la acest moment planează încă un dubiu rezonabil cu privire la cauzele producerii incidentului aerian investigat, iar organele de urmărire penală nu au efectuat toate actele de cercetare care se impuneau.
În considerentele încheierii sus evocate, s-a reţinut că în cauză subzistă indiciile plauzabile care conduc la ipoteza doborârii aeronavei AN-24-YR-BMJ la data de 28.12.1989, în acest sens fiind de menţionat concluziile experţilor ######## ##### şi ##### ######## care se coroborează cu declaraţiile date în dosar de unii martori direcţi, audiaţi la un interval de timp relativ scurt de la data producerii catastrofei aviatice.
De asemenea, prin aceeaşi încheiere s-a reţinut că chiar dacă la acest moment nu mai există epava aeronavei, părţi componente ale acesteia ori înregistratoarele de zbor, la dosarul de urmărire penală se regăsesc, între altele, numeroase fotografii, desene, schiţe, rapoarte, declaraţii de martori, alte înscrisuri pe care s-au fundamentat concluziile cele două acte de procedură efectuate în anii 1990 şi 1993. Ori pentru a se clarifica pe deplin cauzele prăbuşirii aeronavei AN-24 şi a se da satisfacţie aşteptărilor legitime ale petentei în aplicarea principiului efectuării unei anchete efective, actele de la dosar ar trebui să facă obiectul unei noi expertize de specialitate care să fie realizată de către un expert independent.
