Fostul șef al Serviciului Român de Informații Externe (SIE), generalul (r) Silviu Predoiu critică în termeni duri comunicarea Guvernului Orban, exemplificând în acest felul în care oficialii guvernamentali au ales să transmită public ce restricții se vor ridica și care nu după 15 mai
”După ce îi auzi vorbind, pe fiecare în legea lui, întrebarea ce inevitabil îți vine în minte este daca au fost toți la aceeași ședința, căci după ce spun când scapă singuri prin peisaj, nu prea pare. Te întrebi daca nu cumva le-a jucat cineva o farsă. Și totuși nu cred este așa. Nu că ar fi prea greu sa te joci cu mintea lui Orban, Turcanu, Vela sau Tătaru, dar sigur ar fi un păcat. Oameni buni, aceasta nu este comunicare! A comunica nu înseamnă doar a vorbi, înseamnă și a gândi. Și de preferat în ordine inversă, mai întâi gândești iar după aceea vorbești. Ăștia parcă sunt pe dos, ei vorbesc tocmai ca să afle ce gândesc”, scrie generalul Silviu Predoiu.
Fostul șef al SIE face referire la lipsa gravă de coerență dintre oficialii guvernamentali. În concret, spre exemplu, dacă ministrul de Interne, Maricel Vela a anunțat că după 15 mai deplasările în afara localităților vor fi ”la liber”, ceilalți oficiali au susținut că lucrurile nu vor sta chiar așa.
Redăm integral postarea lui Silviu Predoiu:
Pătrunși de importanța lor, cu o abordare șmecheresc înțeleaptă, puternicii zilei, ca niste adevărați vizionari ce sunt, ne spun exact ce și exact cum vom face, exact din 15 mai. Și nu ne spun de ieri, de azi, ne spun de o săptămână.
Da, și ce este rău în asta? Nu spuneati voi că în perioadele de criză comunicarea este foarte importanta ? Că vreți predictibilitate ? Că vreți să știți cum va arăta viața voastră după starea de urgență ? Acum ce nu vă convine ? Ce tot căutați nod în papura ?
Da, ne relaxam dar nu, nu total sau poate chiar nu ne relaxam de loc. Clar? Că nu am ajuns încă la vârful epidemiei, deși l-au tot anunțat ba de Paște, ba la o săptămână după Paște, ba între 1 și 5 mai…. Și nu putem ieși chiar așa, sănătoși, pe stradă, cât timp nu au fost suficienți infectați, dar ne-au ținut în case tocmai ca să nu ne infectăm …
Da, deschidem hotelurile dar nu și pensiunile, adică probabil că nu. Nu, nu și restaurantele și terasele, ce, vreți să luați viruși? Pentru cei care asta doresc, deschidem deocamdată, probabil, doar frizeriile și cabinetele stomatologice. P’aste poate le și fuzionam până la urmă, oricum sunt destule cabinete dentare ce asigură și tratamente estetice de bază, de ce sa nu vă și tundă? Cât despre restaurante și terase, la urma urmei dacă aveți bani de hoteluri de lux, nu puteți să vă cumpărați salam și pate de ficat de la hipermarketuri ca să mâncați în cameră? Iar dacă nu vă permiteți să mergeți la hoteluri de lux, ci doar la unele mai populare, atunci ce vă mai arde de restaurante? Vom deschide probabil și parcurile, dar numai pe cele mari. Doar să socotim o leaca, să vedem ce înseamnă mare. Oricum, cu sau fără parcuri, nu vă veți plictisi, căci puteți merge în drumeții montane dar numai la Sinaia. Și da, și la pescuit, probabil, dar nu în Delta, căci este prea departe. Poate tot la Sinaia? Și puteți părăsi dar, în același timp, nu puteți părăsi localitatea. Asta pentru că, vorba unuia dintre cei mai populari comunicatori din aceste zile, „nu va exista o limită teritorial-administrativă în cadrul căreia să vă puteți deplasa sau să nu puteți să vă deplasați”. Evident, obligatoriu dar și probabil, orice deplasare sau non deplasare doar cu sau, eventual, fără declarație. Deci, că sa nu riscați, drumeții montane la Sinaia vor face doar cei din Sinaia. Bucureștenii, spre exemplu, vor face drumeții urbane iar cei din rural, drumeții rurale.
Probabil. Și iar probabil. Foarte mult probabil, cam tot la două vorbe un probabil, un „vom vedea”. Si, cea mai tare, venind tot de la un ministru comunicator, „nu o dau ca și certă, dar este posibil să….”. Păi dacă nu o dai ”ca și certă”, ca ce o dai, omule? Ca „și incertă”?
De unde știu personajele astea toate aceste chestii? Evident, ne spun ei, probabil, completăm noi mucalit, din ședințe , din reuniunile de lucru a tot felul de grupuri. Toate, by the way, serioase și numeroase, că și la televizor când ieșeau sa ne anunțe că grupurile mai mari de trei sunt ilegale, erau patru cu tot cu băiatul acela simpatic, singurul motiv pentru care ne uitam toți la ei, măcar să învățăm limbajul „mimico-gestual”.
După ce îi auzi vorbind, pe fiecare în legea lui, întrebarea ce inevitabil îți vine în minte este daca au fost toți la aceeași ședința, căci după ce spun când scapă singuri prin peisaj, nu prea pare. Te întrebi daca nu cumva le-a jucat cineva o farsă. Și totuși nu cred este așa. Nu că ar fi prea greu sa te joci cu mintea lui Orban, Turcanu, Vela sau Tătaru, dar sigur ar fi un păcat.
Oameni buni, aceasta nu este comunicare! A comunica nu înseamnă doar a vorbi, înseamnă și a gândi. Și de preferat în ordine inversă, mai întâi gândești iar după aceea vorbești. Ăștia parcă sunt pe dos, ei vorbesc tocmai ca să afle ce gandesc.
Sunt, printre ascultătorii lor, și oameni suficient de inteligenți ca să știe ce să ia din ghiveciul călugăresc servit aiurea toată ziua de guvernanți și ce să ignore. Aceștia scapă mai ușor. Dar sunt și alții, nu puțini, care așteptând lumina exclusiv de la televizor, rămân într-o beznă adâncă. Concluzia lor, confundând funcția cu înțelepciunea, este că vina le aparține, că nu se poate ca oameni atât de „mari” să spună prostii, că ei nu sunt capabili să înțeleagă. Spunea cineva că „poți avea idei strălucite, dacă nu le poți comunica le ai degeaba, nu te vor duce nicăieri”. Ei bine, stați liniștiți, nu ați pierdut nimic strălucit pentru că, deocamdată, nu era chiar nimic de priceput.
Asta este, trăim într-o lume în care cei puțini care chiar ar avea ceva important de transmis, nu o pot face din cauza zgomotului produs de cei ce vorbesc fără întrerupere chiar dacă nu au absolut nimic (inteligent) de spus.
