Fost oficial FRF: ”Avem nevoie de profesioniști nu de patroni-antrenori sau primari cu veleități de orice”. Ce spune despre banii publici din fotbal, situația de la Steaua și despre viitorul fotbalului românesc | News Online

Ciprian Paraschiv, fost director de dezvoltare al Federației Române de Fotbal, doctor în marketing sportiv, ⁠”Certificate în Football Management” la Universitatea din Lausanne, în prezent profesor unviersitar la Iași, vorbește într-un interviu acordat www.newsonline.ro despre problemele din fotbalul românesc care au dus la prăbușirea performanțelor cluburilor în competițiile europene.

Paraschiv vede numărul mari de fotbaliști străini din campionatul românesc o problemă pentru că noi nu putem concura cu cluburile de afară care au o capacitate superioară în a atrage stranieri de mare valoare. Lipsa profesioniștilor care să creioneze strategii concrete pentru performanță este o altă problemă, în prezent cluburile fiind dependente de banii din drepturile TV. Cum vede Ciprian Paraschiv implicarea banului public în fotbalul nostru este un alt subiect abordat și la care acesta a răspuns direct și concret. Fotbaliștii noștri se adaptează greu în campionatele de afară pentru că ”suferim la ce înseamnă pregătire fizică și, mai ales, aș spune, ne lipsește o pregătire mentală de mare competiție”, afirmă Paraschiv

”Cât despre utilizarea fotbalului exclusiv ca vehicul electoral, aici avem încă o cauză majoră a prăbușirii performanțelor la nivel de cluburi. Cum să ai o competiție corectă și sustenabilă, când un club ajunge să depindă majoritar de autoritatea locală pentru că exsită un context electoral, iar apoi se prăbușește când nu mai e o miză pentru primar sau președintele de Consiliu Județean?”, spune Ciprian Paraschiv. 

În ceea ce privește viitorul fotbalului nostru, fostul oficial FRF spune că avem încă copii talentați dar sunt carențe majore în privința modului în care aceștia sunt educați și pregătiți pentru performanță.

Situația de ”patroni-antrenori” din fotbalul nostru este  o  practică anulează șansele jucătorilor de a se dezvolta profesional. Referitor la situația de la Steaua, Ciprian Paraschiv spune că este de neînțeles ce se întâmplă acolo în problema rezolvării administrative a dreptului de a promova în prima ligă.

Soluția ar fi să înțelegem că fotbalul românesc trebuie să mizeze pe talentele autohtone și să se poziționeze ca un producător autentic și o piață de desfacere, nu una de import la preț redus, spune Paraschiv

De ce credeți că fotbalul românesc a decăzut atât de tare la nivel club?

Aș spune că nu fotbalul românesc a decăzut la nivel de club, ci performanțele cluburilor în competițiile europene au fost, în ultima vreme, la un nivel sub cel cu care ne obișnuisem și clar sub nivelul așteptărilor românilor. Sunt cauze multiple și interconectate, ar fi nevoie de o analiză profundă și complexă ca să găsim, prin ea, inclusiv remediile. Dar încerc să evidențiez punctual câteva elemente cu impact major. Poate întâi de toate, absența unor strategii reale la majoritatea cluburilor privind stabilitatea financiară și performanța sportivă pe termen mediu și lung. Când te gândești doar cum să obții mai repede și mai ușor banii din drepturile TV sau un câștig dintr-un transfer, fără să existe o viziune, un plan de acțiuni, e greu să produci performanța pur întâmplător. Apoi, numărul mare de jucători străini din campionatul nostru. Este evident că nu poți concura în competițiile europene cu cluburi din campionate care au o capacitate mult superioară de a achiziționa stranieri de mare valoare. Cluburile noastre încearcă inutil să se profileze pe același tipar din afară, în timp ce realitatea lor financiară și atractivitatea competiției interne, per total, nu-ți vor da vreo șansă pe piață. Soluția ar fi să înțelegem că fotbalul românesc trebuie să mizeze pe talentele autohtone și să se poziționeze ca un producător autentic și o piață de desfacere, nu una de import la preț redus. Nu în ultimul rând, lipsa unor structuri funcționale la nivelul managementului cluburilor. Lipsa profesioniștilor veritabili cu expertiză pe funcțiile-cheie din conducerea administrativă și sportivă a cluburilor. E ca și cum, pe teren, ai pune atacanți centrali pe fost de fundași laterali. Cam asta se întâmplă în multe cazuri, la prea multe cluburi, din păcate.

Jucătorii români au mai mereu o nevoie de adaptare ceva mai lungă, comparativ cu alți fotbaliști, din alte ligi și țări. Asta pentru că nivelul competiției interne de la noi nu este unul ridicat, pentru că suferim la ce înseamnă pregătire fizică și, mai ales, aș spune, ne lipsește o pregătire mentală de mare competiție. 

Ciprian Paraschiv

De ce credeți că jucătorii români nu mai fac față la echipe mari, cum a fost cazul, spre exemplu, lui Cristi Chivu?

Și la această întrebare cred că răspunsul ar merita o abordare analitică serioasă, pentru că vorbim, implicit, de viitorul fotbalului nostru într-un plan al performanței pe care, cu toții, ni-l dorim.

Pe de o parte, dezvoltarea fotbalului contemporan a crescut uriaș de mult capacitatea cluburilor din campionatele vest-europene de a lărgi și aprofunda aria de selecție. Jucătorii români concurează acum pe o piață mult mai amplă, cu talente din absolut orice colț al lumii. Competiția e mult mai acută, șansele de reușită, inevitabil, tot mai reduse. În același timp, fotbalul nu e matematică. Sunt căutați, de către echipele mari, fotbaliștii care nu doar fac trei-patru etape bune într-un campionat mediu, să spunem, cum este cel românesc. Ci jucători care au dovedit că fac față la nivelul competițiilor europene (unde, în ultima vreme, nu prea am existat) sau în competițiile echipelor naționale (unde, din fericire, prin EURO 2024 începem să contăm, vezi cazurile transferurilor lui Moldovan la Atletico Madrid sau Drăgușin la Tottenham). Totuși, chiar și atunci când ajung la cluburi importante, jucătorii români au mai mereu o nevoie de adaptare ceva mai lungă, comparativ cu alți fotbaliști, din alte ligi și țări. Asta pentru că nivelul competiției interne de la noi nu este unul ridicat, pentru că suferim la ce înseamnă pregătire fizică și, mai ales, aș spune, ne lipsește o pregătire mentală de mare competiție.

Avem jucători foarte talentați, dar care necesită mereu perioade de adaptare fizică și mentală când ajung în fotbalul de afară. Ei încă nu beneficiază în România, la marea majoritate a cluburilor, de sisteme de suport adecvate marii performanțe. De la nutriție la consiliere psihologică, de la pregătire fizică la felul în care ar trebui să își gestioneze viața personală în paralel cu cariera în fotbal – Ciprian Paraschiv –

Ca și cunoscător al fenomenului care credeți că ar fi principalele probleme în modul în care sunt conduse cluburile de fotbal de la noi? Pe toate planurile.

Cred că nu doar postura mea de fost jucător, manager FRF sau conducător de club mă ajută să identific aceste probleme. Din păcate, majoritatea suporterilor simt și înțeleg aceste probleme și spun din păcate pentru că asta ne arată cât de cronice au devenit. Lipsesc profesioniști cu specializare pe funcția pe care o ocupă. Sună simplist, dar e dureros și are efecte catastrofale. Uite, FRF a implementat recent obligativitatea directorului sportiv la cluburile din Superliga, organizând și primele cursuri dedicate. E un pas extraordinar, în viziunea mea, iar cursurile și acțiunile FRF din ultimii ani pe acest segment al profesionalizării cluburilor sunt mai mult decât remarcabile. Nu avem nici organigrame funcționale în cluburi, pe fondul lipsei profesioniștilor. E nevoie de manageri care să stăpânească zona administrativă și financiară, de specialiști în zonele de marketing, ticketing, comunicare și organizarea evenimentelor, la fel cum în plan sportiv ai nevoie de directori sportivi sau team manageri. Dar oameni cu competență reală, nu doar nume cu atestat puse acolo doar ca să fie! Și, firește, dacă am dobândi și corpul de profesioniști, și organigrama funcțională, e nevoie imperios de o strategie clară pe termen mediu și lung în cadrul fiecărui club. Asta presupune să nu ajungem vreodată la cazuri de patroni- antrenori sau secretare pe post de manageri financiari ori primari cu veleități de…absolut orice funcție în club!

În ceea ce privește tinerii jucători, avem probleme la nivelul juniorilor în ceea ce privește modul cum sunt pregătiți aceștia pentru fotbalul mare?

În mod cert există încă un decalaj considerabil între modul în care sunt formați tinerii fotbaliști în România, comparativ cu întregul context pe care îl oferă fotbalul vest-european pe acest nivel. Inclusiv la nivel de antrenori de copii și juniori, coordonatori de academii și scouteri ne lipsește încă profesionalizarea. Acel know-how care să furnizeze talentelor autohtone (care, din fericire, apar generație de generație) cadrul optim pentru formare într-un fotbal adaptat rigorilor europene de azi.

Efectele acestor realități sunt faptul că avem jucători foarte talentați, dar care necesită mereu perioade de adaptare fizică și mentală când ajung în fotbalul de afară. Ei încă nu beneficiază în România, la marea majoritate a cluburilor, de sisteme de suport adecvate marii performanțe. De la nutriție la consiliere psihologică, de la pregătire fizică la felul în care ar trebui să își gestioneze viața personală în paralel cu cariera în fotbal.

Ce credeți că ar trebui îmbunătățit în fotbalul nostru și cum am putea face asta?

E o întrebare cu arie de răspuns extrem de largă. Mereu vor fi lucruri de îmbunătățit. Partea bună e că pași mari și importanți s-au făcut, dar e nevoie și de răbdare. Mă uit spre Strategia Tehnică FRF, un document de acțiune și nu de ținut în bibliorafturi! Un instrument de lucru de maximă importanță pentru fotbalul nostru, care a lipsit prea mult. Este, iată, un exemplu că direcția e bună, per total, dar pașii mici, de implementare, în curtea fiecărui club, ar trebui să fie mai înțelepți. Cred că fiecare antrenor, conducător, personaj implicat direct în fotbal, ar trebui să își asume o responsabilitate mult mai concretă în privința obiectivelor pe care și le asumă și care ar trebui să fie acordate permanent la obiectivele fotbalului, nu doar cele ale propriilor buzunare sau ale țintelor personale din carieră.

Cât de nocivă este implicarea patronilor în treburile antrenorilor? Mai poate fi un antrenor eficient atât timp cât jucătorul știe că el trebuie să facă pe plac doar patronului?

E o situație inacceptabilă pentru fotbalul de performanță, nu avem de ce să ne ascundem. O astfel de practică nu doar că anulează statutul antrenorului, dar calcă în picioare și șansele jucătorilor de a se desăvârși profesional. În plus, pune toată funcționalitatea clubului într-o șansă de reușită minimă.

Este o problemă finanțarea fotbalului din bani publici sau este o problemă modul în care este gestionat banul public în fotbal? În sensul că unele primării finanțează echipe de fotbal doar pentru interes electoral.

 Din punctul meu de vedere, prezența autorităților lângă sport și lângă fotbal, cel mai iubit sport al românilor, este mai mult decât necesară în zona de investiții și suport. Bugetul public trebuie să susțină însă o zonă clară din fotbal, care nu ține de performanța profesioniștilor în mod specific. Banii comunităților pot și trebuie să construiască infrastructură sportivă, să ofere șansa copiilor și tinerilor de a practica fotbalul pentru o viață mai sănătoasă și oportunități într-o carieră sportivă. Cu alte cuvinte, nu avem de ce să vedem salarii și prime ale fotbaliștilor profesioniști plătite din banul public. Dar echipamentul, costurile de transport și pregătire, spre exemplu, ale centrelor de copii și juniori, care promovează interesele comunității, da!

Cât despre utilizarea fotbalului exclusiv ca vehicul electoral, aici avem încă o cauză majoră a prăbușirii performanțelor la nivel de cluburi. Cum să ai o competiție corectă și sustenabilă, când un club ajunge să depindă majoritar de autoritatea locală pentru că exsită un context electoral, iar apoi se prăbușește când nu mai e o miză pentru primar sau președintele de Consiliu Județean? Din ce ar trebui să fie fotbal pentru comunitate, devine teatru de păpuși cu amărăciune și faliment pentru comunitate!

Cum vedeți situația de la Steaua unde oficialii nu fac nimic pentru a rezolva problema administrativă a dreptului de a promova?

Este o situație care, în opinia mea, contrariază pe bună dreptate orice suporter din România, indiferent dacă este unul al CSA Steaua sau nu. Firește, pe cei în cauză, cu atât mai mult! E greu de înțeles. Câtă vreme știi ce trebuie făcut pentru a obține statutul necesar participării în primul eșalon, câtă vreme a trecut amar de timp și nu s-a întâmplat nimic, oricât de binevoitor ai vrea să fii, tot îți spui niște semne mari de întrebare. Și, cel mai mare dintre ele, rămâne acesta: se vrea, oare, cu adevărat, promovarea? Până când realitatea ne va oferi un răspuns, asistăm doar la cheltuirea banului public pe o… alergare în gol.

Scurt CV al lui Ciprian Paraschiv

– Delegat UEFA și FIFA la meciurile de fotbal internaționale

– ⁠Fost căpitan de echipă la Poli Iași

– ⁠Profesor univ dr la Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr.T.Popa” din Iași

– ⁠Doctorat în marketing sportiv

– ⁠”Certificate în Football Management” la Universitatea din Lausanne , master in “Management și marketing în sport” la Univ “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

– fost director de dezvoltare al FRF