Cristi Ciuperca
Înalta Curte de Casație și Justiție a decis joi, 27 iulie, să mențină soluția Curții de Apel București, instanță care i-a găsit nevinovați pe ofițerii de Securitate Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș (între timp decedat), trimiși în judecată pentru moartea în arest a lui Gheorghe Ursu, considerat un disident împotriva regimului
”Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de părțile civile Ursu Andrei Horia, Ursu Ștefan Olga și Ursu Sorana și de părțile responsabile civilmente Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței penale nr. 196/F din 17 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I Penală, în dosarul nr. 2500/2/2017 (1030/2017). Obligă pe fiecare dintre apelantele părți civile și pe apelanta parte responsabilă civilmente Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată prin punerea hotărârii la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 27.07.2023”, se arată în decizia definitivă a Curții Supreme.
Citiți mai jos motivarea spectaculoasă a Curții de Apel București:
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Curtea Supremă a înregistrat deja apelul declarat de urmașii inginerului Ursu și de Ministerul de Interne, împotriva deciziei Curții de Apel București de a-i absolvi de orice vină penală pe ofițerii de Securitate Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș (între timp decedat) pentru moartea în arest a lui Gheorghe Ursu, considerat un disident împotriva regimului
Înalta Curte de Casație și Justiție va începe, în apel, dezbaterile în acest dosar pe 9 aprilie. Pîrvulescu și Hodiș au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni contra umanității pentru presupusa lor implicare în torturarea în închisoare a inginerului Ursu, fapte care au dus ulterior la decesul acestuia.
Decizia Curții de Apel București, criticată de opinia publică pentru că pune în discuție calitatea de disident al regimului Ceaușescu a inginerului Gheorghe Ursu, scoate la lumină amănunte și informații spectaculoase care par să întărească motivarea judecătoarei Mihaela Niță de la Curtea de Apel.
Astfel, Gheorghe Ursu era inginer constructor în cadrul Institutului de Cercetare și Proiectare pentru Sistematizare Locuințe și Gospodărire Comunală București (ISLGC). Problemele acestuia au plecat după ce subordonații acestuia au observat că Ursu își nota zilnic diverse mențiuni în acel Registru, care era de fapt un Jurnal intim personal. În decembrie 1984 subordonații lui Ursu au sesizat conducerea Institului care, mai departe, a chemat Direcția a II-a a Securității Statului pentru că unele însemnări din Jurnalul lui Ursu erau considerate dușmănoase față de conducerea țării de atunci.
Pe 4 ianuarie 1985 Securitatea deschide dosar de urmărire informativă cu numele conspirativ UDREA pentru activitate de ”propagandă împotriva orîndurii socialiste”, dosar în care era vizat Gheorghe Ursu.
Trei zile mai târziu, pe 7 ianuarie 1985 ofițerii de Securitate Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș ridică de la Gheorghe Ursu mai multe înscirsuri:
– 18 caiete jurnal din perioada 1948 din perioada 1948 – 1957
– 12 caiete din perioada 1958 – 1967
– 8 caiete jurnal din perioada 1977 – 1983
– un manuscris cu poezii, extrase din ziare cu conținut poezii, 10 scrisori adresate lui Gheorghe Ursu de fiica și ginerele său din SUA
– publicația L’archipel de gulog de Solejnitin, tipărită 1976
– un manuscris intitulat Europa mea
Pe 17 ianuarie, aceeași ofițeri Pîrvulescu și Hodiș fac o percheziție domiciliară la locuința lui Gheorghe Ursu de unde ridică mai multe volume de note-jurnal respectiv 23 caiete din perioada 1967 – 1977, publicații străine, reviste (Ethos, Limite), caiete cu însemnări de călătorie făcute de Ursu, o plachetă de poezii ale autorului Gheorghe Tomazin, cartea ”Ma Vie” de Trotki și mai multe file cu încercările literare ale lui Gheorghe Ursu.
În decizia Curții de Apel se consemnează că atunci când a fost audiat de Securitate inginerul Gheorghe Ursu s-a declarat de acord cu percheziția de la domiciliul său doar că a dorit să se facă fără martori asistenți.
”În perioada ianuarie – mai 1985 victima Gheorghe Ursu a fost audiată în mai multe de rânduri de Securitate, victima recunoscând că de circa 7-8 ani ascultă postul Europa Liberă, că a denigrat activitatea unor persoane cu funcții de conducere pe linie de partid și de stat, făcând referiri ample și detaliate și la preocupările sale literare și la persoanele din lumea artistică pe care le cunoștea, precum și la activitățile care la vremea respectivă puteau fi catalogate ostile politicii și conducerii de stat, precizând de exemplu că la sugestia Ninei Cassian, în 1983, a redactat un înscris prin care lua în derâdere probleme de politică externă precum și lozinci care nu i-au plăcut acesteia, că în anul 1978, cu ocazia șederii în Paris, i-a prezentat lui Virgil Ierunca un material pe care acesta urma să-l folosească într-o emisiune a postului Europa Liberă…”, se arată în încheierea Curții de Apel București.
Deși declarațiile lui Gheorghe Ursu au fost un fel de autodenunț iar șeful Direcției a II-a a Securității, general maiorul Emil Macri și șeful Direcția a VI-a a Securității, colonelul Vasile Gheorghe au întocmit un raport în care se cerea anchetarea și arestarea lui Ursu pentru propgandă împotriva regimului, lucrurile au luat o altă întorsătură.
Mai exact, raportul lui Emil Macri și al lui Vasile Gheorghe a fost înaintate superiorului lor de atunci, mai exact lui Iulian Vlad (foto jos), adjunct al Ministrului de Interne care a întocmit o Notă prin care a respins propunerea de cercetare penală a lui Gheorghe Ursu.
”Nu rezultă suficient de bine conturate elementele constitutive ale infracțiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste, unde și în ce mod au proliferat acțiunile celui în cauză (Ursu n.r.), ce poziție a avut în timpul cercetării, de ce nu s-au aprofundat până acum legăturile în lumea scriitorilor, despre ce este vorba mai în concret, ce rămâne efectiv pentru instanță dacă piesele din jurnal, dat fiind caracterul lor, nu pot fi folosite, precizând despre anexa 4 că deși are un substrat, nu are nicio valoare probatorie și nici nu poate fi reținută ca piesă incriminată”, se arată în Nota generalului Iulian Vlad, acesta din urmă respingând propunerea de arestare a lui Ursu pentru astfel de fapte și solicitând sistarea cercetărilor penale. Lucru care s-a și întâmplat și pe 15 august 1985 Parchetul Militar a confirmat propunerea Direcției a VI-a a Securității de a dispune neînceperea urmăririi penale față de Ursu pentru infracțiuni de propagandă împotriva orânduirii socialiste.
Totuși inginerul Gheorghe Ursu avea să fie arestat o lună mai târziu, 21 septembrie 1985 în baza unui mandat de arestare emis de Procuratura Locală a Sectorului 6 din București pentru deținerea și nepredarea a mijloacelor de plată străine (valută). Asta după ce la percheziția din 17 ianuarie la Ursu s-au găsit sume de bani în valută: 15 dolari SUA, 10 mărci vest germane, 40 coroane daneze, 40 de mărci est germane, 1 shekel israelian și 3.000 de lire italiene, iar înainte de 1989 deținerea de valută era considerată infracțiune.
În arest Ursu avea să fie torturat și a murit în noiembrie 1985 la Jilava.
