Cristi Ciuperca
Curtea de Apel București și-a motivat recent decizia din 23 iunie în procesul în care BRD a solicitat și obținut suspendarea Ordinului președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) din 23 mai prin care șeful ANPC cerea băncilor practicilor comerciale considerate incorecte de ANPC în problema modului de rambursare a creditelor.
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) anunța în luna mai că a realizat o serie de verificări a modului în care băncile pun în practică contractele de creditare pe termen mediu și lung, cu termen de rambursare de peste 10 ani, către consumatorul-persoană fizică, în lei sau valuta, precum și dacă elementele prevăzute în condițiile contractuale respectă drepturile consumatorilor.
ANPC reclama public faptul că în cazul a 19 unități bancare ”a identificat fapte contravenționale, respectiv practici comerciale înșelătoare săvârșite de aceștia cu privire la modul de calcul al ratelor, prin faptul că, pe graficul de rambursare, rata era compusă, în primii ani, 25% din soldul principalde rambursat și 75 % dobândă. Prin aceasta modalitate de calcul, consumatorii plateau, de fapt, preponderent dobândă”.
Din motivarea deciziei CAB din 23 iunie rezultă că BRD (foto economica.net) a reușit oarecum la limită să obțină suspendarea Ordinului ANPC contestat, magistrații respingând spre exemplul criticile privitoare la aparenta nelegalitate a deciziei șefului ANPC.
”Instanţa constată că, la nivelul aparenţei, aceste susţineri nu pot releva o nelegalitate evidentă a actului administrativ, pentru lămurirea acestui aspect fiind necesare verificări aprofundate cu privire la faptele săvârşite, faptele reţinute prin procesul verbal şi corecta încadrare a acestora”, se arată în motivarea Curții de Apel București din procesul BRD vs Protecția Consumatorilor.
Mai exact, judecătorul de la Curtea de Apel București arată următoarele: ”În susţinerea acestei critici reclamantul a arătat că rambursarea realizată în modalitatea considerată nelegală de către pârâţi este expres stabilită prin lege, este utilizată la nivel global şi are la bază o formulă foarte clară. Mai mult, se arată că a existat informarea consumatorilor cu privire la modul de calcul.Verificând la nivel aparent aceste susţineri, instanţa constată că nu pot determina concluzia existenţei unei nelegalităţi evidente, astfel cum se invocă de către reclamant. Dispoziţiile art. 381 din O.U.G. 50/2010 există şi au conţinutul invocat de reclamant. Astfel acestea stabilesc cele două moduri de rambursare a creditelor respectiv prin rate egale sau rate descrescătoare. ####, în cuprinsul ordinului a cărui suspendare este solicitată, apare ca fiind în discuţie modalitatea în care se realizează repartizarea sumelor achitate de persoană împrumutată cu titlu de capital, respectiv faptul că nu are loc o repartizare egală a capitalului de restituit pe perioada creditării. Or, dincolo de caracterul neclar al modalităţii de configurare a noi rate, măsura dispusă nu pare a exclude posibilitatea de a utiliza cele două variante de rambursare ci mai degrabă impune o reconfigurare a modului de calcul în cadrul celor două variante printr-o repartizare diferită a sumelor de restituit cu titlu de capital. În raport de acest aspect, nu poate determina concluzia existenţei unei nelegalităţi aparente, nici aspecte precum utilizarea la nivel global a formulei de calcul. De asemenea, nici în privinţa obligaţiei de informare nu ne regăsim în situaţia unei nelegalităţi aparente, în contextul în care nici din fişa europeană de informaţii standardizate nici din contract nu reiese prezentarea opţiunii consumatorului de a se realiza rambursaea creditului în altă modalitate decât cea constatată de pârâţi ca fiind nelegală”.
În concret, judecătorii Curții de Apel București au dispus suspendarea aplicării Ordinului ANPC din 23 mai ca urmare a caracterului ”parțial neclar al măsurilor dispuse” prin ordinul contestate și, ca urmare a dificultăților pe care le-ar avea BRD în punerea lor în aplicare.
”În ceea ce priveşte primul aspect, instanţa a reţinut deja caracterul parţial neclar al măsurilor dispuse prin ordinul 418/23.05.2023 şi în consecinţă dificultăţile pe care le întâmpină reclamantul pentru punerea în executare a obligaţiilor. În aceste condiţii, în ipoteza nexecutării obligaţiilor, apare ca fiind real riscul la care se expune banca de a fi sancţionată în conformitate cu prevederile art. 15 alin. 3 din Legea ######## cu amendă de la 50 000 la 100 000 lei sau de a se dispune suspendarea activităţii sale în conformitate cu prevederile art. 15 ain. 5 din Legea 363/2007. De asemenea, apar ca fiind întemeiate şi susţinerile privând consecinţele produse de operarea modificărilor stabilite prin ordinal contestat nu numai asupra activităţii proprii ci şi asupra clienţilor actuali. Concomitent cu aducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite, reclamanta are obligaţia de a respecta în continuare regulile de creditare stabilite prin Normele adoptat de ##### Naţională a României care impun limite în privinţa gradului de îndatorare, al perioadei de creditare, constituirea de provizioane etc.. Or, realizarea unor astfel de modificări ale contractelor existente sunt susceptibile de a produce consecinţe importante atât în privinţa activităţii băncii cât şi asupra clienţilor care se pot regăsi în situaţia de a depăşi gradul de îndatorare permis. În plus, instanţa are în vedere că în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este utilizat în materia măsurilor provizorii testul fumus boni iuris. Astfel cum s-a decelat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, testul fumus boni iuris, ca referinţă în dispunerea unor măsuri provizorii de către instanţele naţionale, se aplică în situaţia în care se relevă în cauză „o controversă juridică importantă a cărei soluţie nu este evidentă de la bun început, astfel încât acţiunea nu este, la prima vedere, lipsită de un temei serios”, rolul judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuind să fie acela „de a se limita să aprecieze la prima vedere temeinicia motivelor invocate în cadrul litigiului pe fond pentru a stabili dacă există o probabilitate de succes al acţiunii suficient de mare” (Cauza T-8209;199/14 R, Vanbreda Risk &Benefits împotriva Comisiei Europene, pct. 22 şi 23). În contextul prezentei cauze, având în vedere constatările cu privire la îndeplinirea celor două condiţii pentru a se putea dispune măsura suspendării, instanţa constată că interesul de a nu realiza modificările stabilite prin ordinul nr. 418 din 23.05.2023 până la momentul consolidării definitive a acestuia prevalează interesului autorităţii emitente de a se proceda la executarea de îndată a acestuia”, scrie judecătorul Curții de Apel București în motivarea deciziei din procesul BRD vs Protecția Consumatorilor.
Ce conține exact Ordinul ANPC contestat de bănci, inclusiv de BRD:
La data de 23.05.2023, în baza Procesului-verbal de constatare a contravenției ANPC nr. 935412 din data de 15.05.2023, Președintele ANPC a emis Ordinul nr. 418/23.05.2023, prin care s-au dispus următoarele:
„Art. 1. (1) Începând cu data comunicării prezentului Ordin, se dispune încetarea practicii comerciale incorecte, utilizată de operatorul economic, astfel se impune emiterea unor noi grafice de rambursare, unde principalul creditului datorat să fie achitat de către consumatori în rate egale pe întreaga perioadă de creditare în raport cu dobânda aferentă creditului, astfel încât consumatorii medii să poate beneficia de egalitatea dintre părțile contractului, dar și pentru existența echilibrului contractual, astfel încât consumatorii să ia o decizia de tranzacționare în cunoștință de cauză și de a anticipa orice cost sau metoda de calcul înșelător.
(2) Se impune ca operatorul-financiar bancar să dispună refacerea echilibrului contractual în contractele sale în curs de desfășurare, urmând a opera o reașezare a prestațiilor contractuale, prin restructurarea ratei lunare într-o formulă echitabilă, astfel încât să se respecte prevederile alin.(1), cu privire la stabilirea unor rate egale ale principalului datorat, oferindu-se consumatorilor posibilitatea de a opta, făcând dovada în acest sens;
(3) În vederea încheierii de noi contracte va prezenta în mod obligatoriu varianta de calcul cu rate egale de principal pe lângă celelalte tipuri de produse prezentate, astfel încât consumatorul mediu să fie informat în mod complet, corect și precis asupra deciziilor de tranzacționare pe care urmează să le adopte în cunoștință de cauză, asigurând dovada în acest sens pentru toate variantele prezentate;
(4) Operatorul financiar-bancar se va asigura de faptul că nu se va depăși gradul de îndatorare inițial al consumatorilor, atât pentru contractele în curs de desfășurare, cât și pentru contractele viitoare, iar în situație contrară, se vor dispune de urgență luarea de măsuri pentru a veni în sprijinul acestora cu soluții optime, întrucât consumatorul se află încă de la începutul contractului în poziție de inferioritate atât financiară, cât și din punct de vedere al cunoștințelor în domeniu;
(5) Operatorul economic va comunica în scris consumatorilor și riscurile la care se supun pe întreaga durată a contractului și motivele legate de calificarea acestora la oricare dintre variante produselor financiare.”
