Cristi Ciuperca
Deși fenomenul traficului și consumului de droguri este în creștere la noi în țară, autoritățile găsind tot mai multe terenuri cultivate cu droguri, unii procurori DIICOT din țară par să nu fi realizat acest lucru.
În concret, Tribunalul Harghita a restituit, pe 13 septembrie, trei dosare, având ca obiect ”sesizare cu acord de recunoaștere a vinovăției”, la DIICOT – Biroul Teritorial Harghita pentru faptul că procurorii au stabilit pedepse mult prea mici pentru fapte de trafic de droguri ale inculpaților cu care au încheiat acordurile de recunoaștere a vinovăției. Deciziile tribunalului nu sunt definitive, ele putând fi atacate cu apel.
Motivările hotărârilor de restituire la DIICOT sunt dure față de activitatea procurorilor, magistratul care le-a pronunțat criticând blândețea exagerată a pedepselor.
”În condiţiile actuale, în care fenomenul infracţional este în plină ascensiune iar operațiunile cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive cunosc o creştere îngrijorătoare, atingând cote alarmante, Tribunalul constată că se impune o represiune penală fermă, categorică, dură şi deosebit de aspră în ceea ce priveşte pedepsirea infractorilor care deţin/consumă droguri de mare risc, context în care apreciează că orice formă de minimă clemenţă în situaţia acestor infracţiuni este inadmisibilă. (…) Aplicarea unui regim sancţionator mai atenuat ar crea impresia – în accepţiunea acestei instanţe, că justiţia nu răspunde suficient de prompt la comiterea de fapte grave, ba chiar încurajează printr-o clemenţă excesivă conduite viitoare similare ale inculpatului iar prin aceasta exemplul dat de justiţie ar fi unul dezamăgitor pentru opinia publică, fiind de natură a fi percepută ca o legitimare indirectă a unor activităţi infracţionale.”, se arată într-una din hotărârile de restituire a dosarelor la DIICOT Harghita pronunțată de tribunal și deținută de NewsOnline.ro
Astfel, primul acord de recunoaștere a vinovăției încheiat de procurorii DIICOT Harghita cu un inculpat a vizat o pedeapsă de doar 6 luni cu executare pentru „efectuarea, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație”, prev. și ped. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive”.
Procurorii au aplicat această pedeapsă mică deși inculpatul avea antecedente.
”În acest context Tribunalul reține că inculpatul a suferit nu mai puţin de 4 condamnări anterioare în România respectiv alte 6 condamnări în străinătate (conform fișei de cazier judiciar – f.nr.191, 192 d.u.p.), printre care ultima condamnare (în a cărei executare se află în prezent) sub aspectul săvârşirii aceleiaşi infracţiuni infracţiunii ca şi cea care face obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, şi anume, cea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011. Astfel fiind, Tribunalul constată că inculpatul, în ciuda condamnărilor anterioare suferite, nu a înţeles să-şi îndrepte conduita, manifestând în continuare dispreţ şi desconsiderare faţă de valorile sociale octotite de legea penală, perseverând pe calea infracţională prin comiterea unor fapte de aceeaşi natură, dând dovadă de o conduită infracţională repetitivă, manifestând o predispoziție expresă pentru infracțiuni privind produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, stare de lucruri care exclude – în accepțiunea acestei judecăți – stabilirea unei pedepse în cuantumul prevăzut de minimul special al normei incriminatoare. Prin urmare, Tribunalul constată că, prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei, în mod absolut nejustificat şi inacceptabil, nu s-a dat suficientă eficienţă cauzei reale de agravare a răspunderii penale constând în săvârşirea infracţiunii în stare de recidivă postexecutorie”, se arată în hotărârea prin care Tribunalul Harghita a respins unul din acordurile de recunoaștere a vinovăției încheiate de procurorii DIICOT locali.
Fiind stabilită o pedeapsă nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului (sub aspectul cuantumului pedepsei), Tribunalul urmează a face aplicațiunea disp. art.485 alin. 1 lit. b teza finală C.p.p., text de lege în temeiul căreia va respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei dedus acestei judecăţi şi, în consecinţă, trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Extras din una din hotărârile Tribunalului Harghita de respingere a unui acord de recunoaștere a vinovăției
”Tribunalul concluzionează că agravarea răspunderii penale a inculpatului, conform celor de mai sus, este singura în măsură să răspundă scopului complex al sancţiunii penale. Astfel, scopul represiv presupune ca inculpatul să resimtă în mod direct, pe deplin şi în toată amploarea rigorile legii penale şi consecinţele faptelor sale iar aplicarea unui eventual regim sancţionator mai blând poate lăsa impresia acestuia că a reuşit să se sustragă de la răspunderea penală deşi a comis faptele. Nu în ultimul rând, nu trebuie neglijată nici funcţia de exemplaritate a pedepsei. În condiţiile devoalării activităţii infracţionale a inculpatului, opinia publică aşteaptă din partea autorităţii judecătoreşti o reacţie fermă şi neechivocă, în sensul că orice persoană, indiferent de condiţia sa socială, trebuie să fie pedepsită proporţional cu greşelile comise şi supusă, constrânsă să execute pedeapsa aplicată, pedeapsă care, prin esenţă, implică în mod necesar privaţiuni şi aflicţiuni care trebuie suportate de inculpatul care a încălcat ordinea de drept”, explică judecătorul de la Tribunalul Harghita.
Un alt acord de recunoaștere a vinovăției respins de Tribunalul Harghita este încheiat cu un inculpat care a deţinut la domiciliul său, în vederea consumului propriu, droguri de risc sub formă de Tetrahidrocannabinol (THC) – cannabis şi droguri de mare risc sub formă de 3,4 – Methylenedioxymetamfetamine (MDMA), LSD (Lysergide) şi cocaine, aspecte care ”realizează condiţiile tipicităţii infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi mare risc, fără drept pentru consum propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000”, inculpatul fiind și acesta recidivist.
”Cu referire însă la pedeapsa aplicată (6 luni închisoare) Tribunalul constată că aceasta este nejustificat de blândă sub aspectul cuantumului în raport cu gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului. Astfel, stabilirea acestei pedepse în cuantum orientat spre minimul special al normei incriminatoare (6 luni faţă de minimul special redus 4 luni, prin aplic. art. 480 alin. 4 C.p.p.) se află în vădită contradicție cu gravitatea deosebit de ridicată a faptelor (concretizată atât prin modalitatea concretă de executare a activităţii infracţionale cât şi prin cantităţile de droguri deţinute și ignoră cu desăvârșire periculozitatea inculpatului. În acest sens Tribunalul reține că periculozitatea inculpatului nu se apreciează în mod subiectiv ci prin prisma unor criterii enuţate în cuprinsul disp. art. 74 C.p., printre care și „natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului.” În acest context Tribunalul reține că inculpatul a suferit două condamnări anterioare (conform fișei de cazier judiciar – f.nr. 21), ultima fiind de data relativ recentă (în anul 2021, fapta fiind comisă anterior celei care formează obiectul cauzei de faţă), aceasta din urmă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „trafic ilicit de stupefiante, substanţe psihotrope şi precursori care nu sunt destinate în mod exclusiv pentru consumul personal”. Astfel fiind, Tribunalul constată că inculpatul, în ciuda celor două condamnări anterioare suferite, nu a înţeles să-şi îndrepte conduita, manifestând în continuare dispreţ şi desconsiderare faţă de valorile sociale octotite de legea penală, perseverând pe calea infracţională prin comiterea unor fapte de aceeaşi natură, dând dovadă de o conduită infracţională repetitivă, manifestând o predispoziție expresă pentru infracțiuni privind droguri de risc şi de mare risc, stare de lucruri care exclude – în accepțiunea acestei judecăți – stabilirea unei pedepse în cuantum orientat spre minimul special al normei incriminatoare. Deasemenea, regimul sancţionator aplicat inculpatului prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei este nejustificat de blând şi sub aspectul individualizării executării pedepsei, şi anume, suspendarea sub supravegehere a executării pedepsei”, se arată în hotărârea Tribunalului Harghita din 13 septembrie de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției pe motiv că pedeapsa este prea blândă.
În sarcina celui de-al treilea inculpat DIICOT Harghita a reținut 88 de acte materiale : 21 acte materiale în forma procurării de droguri, 9 acte materiale în forma vânzării şi 58 acte materiale în forma oferirii, plus fapte de deținere de droguri în vederea consumului. Atât la trafic cât și la deținere este vorba de cannabis. Pedeapsa stabilită prin acordul de recunoaștere și respinsă de Tribunalul Harghita a fost 1,7 ani de închisoare cu suspendare.
”Cu referire însă la pedepsele aplicate (1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc respectiv 3 luni închisoare pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consumul propriu) Tribunalul constată că acestea sunt nejustificat de blânde sub aspectul cuantumurilor în raport cu gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului. Astfel, stabilirea acestor pedepse în cuantumuri orientate spre minimlele speciale al normelor incriminatoare (1 an şi 6 luni faţă de minimul special redus la 1 an şi 4 luni, prin aplic. art.480 alin. 4 C.p.p. respectiv 3 luni faţă de minimul special redus la 2 luni, prin aplic. art.480 alin. 4 C.p.p. ) se află în vădită contradicție cu gravitatea deosebit de ridicată a faptelor (concretizată atât prin modalitatea concretă de executare a activităţii infracţionale cât şi prin cantităţile de droguri traficate/deţinute respectiv sumele de bani obţinute prin comiterea acestei fapte) și ignoră cu desăvârșire periculozitatea inculpatului. În acest sens Tribunalul reține că periculozitatea inculpatului nu se apreciază în mod subiectiv ci prin prisma unor criterii enunţate în cuprinsul disp. art.74 C.p., printre care și „împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, modul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit”. În acest context Tribunalul reține că inculpatul este un traficant de droguri şi al cărui activitate infracţională a încetat din motive independente de voinţa sa, şi anume, prinderea sa în flagrant, astfel că recunoaşterea faptelor săvârşite a fost inevitabilă iar pretinsul regret este pur formal, lipsit de substanţă. Soluţia la care s-a ajuns prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei este netemeinică şi în raport de nr. extrem de ridicat al actelor materiale comise, şi anume, 88 de acte materiale, la stabilirea cuantumului pedepsei pentru prima infracţiune fiind ignorată cu desăvârşire cauza reală de agravare a răspunderii penale prev. de art. 35 alin. 1 C.p. – săvârşirea faptei în formă continuată. De asemenea, regimul sancţionator aplicat inculpatului prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei este nejustificat de blând şi sub aspectul individualizării executării pedepsei, şi anume, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei”, reține Tribunalul Harghita în cazul celui de-al treilea acord de recunoaștere a vinovăției restituit la DIICOT.
