Fostul șef al Serviciului de Informații Externe, generalul (r) Silviu Predoiu vorbește într-o postare pe rețelele de socializare despre efectele bombardării cetățenilor cu tot felul de informații/avertismente despre un subiect anume, în cazul nostru despre COVID
Astfel, Predoiu spune că agresarea informațională a cetățenilor are mai degrabă efective negative asupra populației.
”Agresarea fără măsură a publicului cu informație, preponderent negativă, despre o amenințare, conduce în final, în cele mai multe dintre cazuri, la doua situatii. Prima este reprezentată de consolidarea unui sentiment acut de neputință care, inevitabil, vine la pachet cu disperarea, cu frica. Cea de a doua este reprezentată de apariția indiferenței, de adoptarea unei atitudini de genul lui „deci orice am face numărul de victime creste, după atât timp nu ne putem încă permite „relaxarea”, va urma un al doilea val, mult mai puternic”, așa că măcar să fac ce vreau. Rezultatul final, pentru ambele situații este însă același, respectiv abandonul, defetismul, ignorarea normelor de protecție”, scrie generalul Silviu Predoiu.
Redăm integral postarea făcută de Silviu Predoiu pe o rețea de socializare:
Opinii, știri, idei, aprecieri, păreri, verdicte, interdicții, recomandări, limitări, decizii, statistici, breaking news. Multe, prea multe, foarte multe și mai ales, toate, dar toate, pe unul și același subiect. Le găsim peste tot, vin către noi, chemate sau nu, din ecranele televizoarelor, calculatoarelor, laptop-urilor, tabletelor, telefoanelor, sunt majoritare în putinele publicații tipărite ce au mai rămas pe piața, le auzim pe posturile de radio, le vedem pe bannerele publicitare, etc.
Granita dintre suficientă informare și suprainformare este foarte subțire iar prețul pentru trecerea acesteia este platit în creșterea, uneori dramatică, a stării noastre de anxietate. Cu ceva timp în urma încercam sa explic cuiva, care îmi spunea că organizează lunar instruiri pe teme de cyber security pentru personalul firmei sale, ce înseamnă „security fatigue” și riscurile asociate acestui fenomen. Când suntem bombardați în mod neprofesionist cu avertismente despre multitudinea de riscuri ce ne pândesc atunci când ne aflam în fața ecranului unui calculator, cu date despre câte sisteme de securitate trebuie sa achiziționăm, câți pași trebuie sa respectam pentru un minim de siguranță, câte parole complexe ar trebui să reținem și să schimbăm periodic …… rezultatele sunt exact opuse celor scontate: operatorul ajunge la concluzia că de fapt nimic nu are sens, că în fapt totul este un joc al șansei, așa că în final va avea aceeași parolă, notată pe ultima pagină a agendei de pe birou, împărtășită și colegei, în „caz de ceva” și care este numele cățelului urmat, eventual, de data de naștere a copilului.
Ei bine, există și „news fatigue” iar acesta funcționează exact la fel ca și „security fatigue”. Să ne amintim cum s-au rostogolit peste noi „informațiile esențiale” pentru traversarea crizei: întâi a trebuit să ne spălăm pe mâini DES. Și să nu purtăm mască decât dacă suntem bolnavi. Apoi am aflat că putem lua virusul pe pantofi, deci este indicat să nu intrăm cu ei în casă sau să-I ștergem rapid cu clor.
Apoi că virusul poate fi pe pungile, sau pachetele, sau cutiile cumpărate de la supermarket și că nu ar strica să dezinfectăm fiecare obiect în parte (!). Și să ne punem rapid la spălat hainele cu care am fost afară sau măcar să le lăsăm la aer 1-2 zile. Și să ștergem pe jos cu clor dacă cumva am lăsat pungile pe jos când am intrat în casă. Și după o încercare de a respecta toate aceste indicații, ajungi la concluzia că fie nu mai mergi la cumpărături, fie ”ce-o fi o fi”.
Agresarea fără măsură a publicului cu informație, preponderent negativă, despre o amenintare, conduce în final, în cele mai multe dintre cazuri, la doua situatii. Prima este reprezentată de consolidarea unui sentiment acut de neputință care, inevitabil, vine la pachet cu disperarea, cu frica. Cea de a doua este reprezentată de apariția indiferenței, de adoptarea unei atitudini de genul lui „deci orice am face numărul de victime creste, după atât timp nu ne putem încă permite „relaxarea”, va urma un al doilea val, mult mai puternic”, așa că măcar să fac ce vreau. Rezultatul final, pentru ambele situații este însă același, respectiv abandonul, defetismul, ignorarea normelor de protecție.
Dincolo de orice îndoială, este cert faptul că un om informat este un om mai protejat dar la fel de cert este și faptul că o persoana agresată informațional este mai anxioasă, mai panicată și, prin urmare, mai vulnerabilă.
Nu ne putem aștepta ca numărul de informații despre prezenta amenințare să scadă, dimpotrivă, cu diferite motivații, de la obligații de serviciu, la interese strict financiare și până la cel mai pur altruism oamenii, oficiali, jurnalisti, bloggeri, specialiști, etc, vor continua să împărtășească opinii, știri, idei, aprecieri, păreri, verdicte, interdicții, recomandări, limitări, decizii, statistici, breaking news.
Ramane ca noi, cei aflați la „primire” să decidem de cât avem nevoie pentru a ne proteja sănătatea mentală. Unii, printre care și eu, citesc, urmaresc știrile, caută informații pe tema zilei doar pentru perioade strict limitate, autoimpuse, gen o oră dimineață și o oră seara. Alții pot aplica alți algoritmi. Fiecare se cunoaște destul de bine pentru a decide cât îi este suficient. Nu vreau sa va propun o formulă, vreau doar sa vă amintesc să rămâneți în control. Pentru că puteți, depinde doar de voi.
