Cristi Ciuperca
Tribunalul București a decis la începutul lunii mai să restituie Direcției Naționale Anticorupție dosarul penal în care procurorii anticorupție l-au trimis în judecată pe Nicolae Urlan pentru trafic de influență în cazul CET Brașov (foto sursa adevarul.ro).
”În baza art. 346 alin.3 lit. a C.proc.pen., restituie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Națională Anticorupție cauza privind pe inculpatul URLAN Nicolae, trimis în judecată prin rechizitoriul nr.50/P/2021 din data de 27.05.2021 al unităţii de parchet menţionate. În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu contestaţie în 3 zile de la comunicarea încheierii. Pronunţată conform art. 405 alin.2 C.proc.pen., prin punerea minutei la dispoziția inculpatului şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 09.05.2022”, se arată în minuta Tribunalului București.
Tribunalul București a descoperit ancheta DNA este incoreentă dar și cu multe abuzuri.
Conform DNA, inculpatul Nicolae Urlan este acuzat de: ”În acest context, în perioada februarie 2021 – martie 2021, lăsând să se creadă că are influență asupra funcționarilor publici de la cel mai înalt nivel din cadrul ANAF București, ANAF Brașov, al Ministerului Mediului, al Consiliului Județean Brașov și al Primăriei Brașov, inculpatul i-ar fi pretins unei persoane (martor în cauză) suma de 4.000.000 euro, pentru sine și pentru alții, susținând că are posibilitatea să reducă prețul de vânzare al CET Brașov de la 17.000.000 euro la 11.000.000 euro. Totodată, inculpatul l-ar fi asigurat pe martor că îi va determina pe funcționarii publici implicați în procedura de vânzare a bunurilor aparținând Statului român să scadă prețul de vânzare al obiectivului, să înlăture sarcinile de mediu aferente unei suprafețe de teren, deși aceste mențiuni nu erau trecute în caietul de sarcini și că îl va ajuta în vederea obținerii autorizației de demolare într-un termen scurt. Pentru a crea aparența unei tranzacții legale, inculpatul i-ar fi solicitat martorului constituirea și depunerea sumei de bani într-un cont escrow, disimulată ulterior în prețul unui contract de consultanță”.
În procedura de Cameră Preliminară judecătorul de la Tribunalul București a descoperit însă grave carențe în ancheta procurorilor, decizia de restituire venind după o altă hotărâre de restituire pronunțată de aceeași instanță în ianuarie 2022.
Atunci, Tribunalul București a hotărât următoarele: ”În temeiul art. 345 alin.1 şi 2 C.proc.pen. admite cererile şi excepţiile invocate cu privire la legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Constată neregularitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 50/P/2021 din data de 27.05.2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Națională Anticorupție, Secţia de Combatere a Corupţiei, în ceea ce privește descrierea faptelor presupus săvârşite de inculpatul URLAN Nicolae. În baza art.281 C.proc.pen., astfel cum a fost reconfigurat prin decizia Curții Constituționale nr.302/2017, rap. la art.142 alin.1 şi 2 C.proc.pen., constată nulitatea absolută a interceptărilor realizate în mediu ambiental, precum şi a proceselor-verbale de redare ale acestora din data de 11.02.2021 (f.112-136, vol.3, dup), 15.02.2021 (f.41-82, vol.5, dup) şi 22.03.2021 (f.110-210, vol.1, dup). În baza art. 102 alin. 2 C.proc.pen. cu referire la decizia Curţii Constituţionale nr. 22/2018 dispune excluderea de la dosar a probelor și mijloacelor de probă menţionate. Constată neregularitatea actului de sesizare, rezultând din inserarea în cuprinsul rechizitoriului din data de 27.05.2021, emis în dosarul de urmărire penală nr.50/P/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de Combatere a Corupţiei, de referiri la probele și mijloacele de probă a căror nulitate absolută a fost constatată şi dispune eliminarea acestora din conţinutul actului de sesizare. În temeiul art.345 alin.3 C.proc.pen., dispune comunicarea încheierii către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de Combatere a Corupţiei, pentru ca în termen de 5 zile de la primirea comunicării, procurorul să procedeze la eliminarea din dosarul de urmărire penală nr. 50/P/2021 a probelor şi a mijloacelor de probă nule și la remedierea neregularității actului de sesizare, precum şi prin înlăturarea oricărei referiri la acele mijloace de probă, procedee probatorii de obținere și probele obținute prin acestea (inclusiv redarea conținutului lor) din cuprinsul rechizitoriului și să comunice dacă menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului URLAN Nicolae”.
Din informațiile NewsOnline.ro rezultă că restituirea dispusă de Tribunalul București pe 9 mai a venit ca urmare a faptului că din ianuarie și până la acel moment procurorii DNA nu au reușit să remedieze neregulile arătate de judecătorul de la tribunal.
NewsOnline.ro a obținut motivarea deciziei Tribunalului București din 21 ianuarie 2022, din procedura de Cameră Preliminară în dosarul lui Nicolae Urlan, iar hotărârea este una devastatoare pentru Direcția Națională Anticorupție, judecătorul dezvăluind vicii majore în ancheta penală.
Astfel, judecătorul de la Tribunalul București reține următoarele lucruri despre ancheta DNA: ”Situaţia de fapt descrisă prin rechizitoriu este imponderabilă şi contradictorie. Reţine judecătorul, în esenţă: situaţia de fapt expusă este contradictorie, conţinând o succesiune de evenimente inconciliabile; nu sunt descrise în mod adecvat activităţile inculpatului prin raportare la elemente de fapt, care să conducă la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care este trimis în judecată inculpatul; acelaşi set de argumente îl conduc pe procuror la soluţii divergente cât priveşte pe inculpat şi pe cei doi suspecţi. Acest mod de rezolvare a raportului juridic este nu numai inform din punct de vedere al logicii interne şi al descrierii coerente şi adecvate a situaţiei de fapt; este şi profund inechitabil. Toate aceste împrejurări sunt de natură să afecteze structura acuzaţiei de o manieră incompatibilă cu exigenţele unei acuzaţii penale”.
Astfel, judecătorul de la Tribunalul București arată că potrivit rechizitoriului faptul că ideea infracţională a fost elaborată de o persoană rămasă neidentificată (un anume ,,######’’) şi însuşită de suspecta ##### ########, cu menţionarea în mod explicit a intervenţiei la funcţionari publici.
Totodată, se reţine faptul că suspecţii ##### ######## şi ####### #####, anterior cooptării inculpatului Nicolae Urlan, au încercat să realizeze vânzarea către denunţător a obiectivului respectiv, în aceleaşi coordonate infracţionale.
Potrivit rechizitoriului: ,, … de la acea persoană cu porecla ######, suspecta ##### ######## a aflat mecanismul de vânzare a CET ###### prin diminuarea prețului, urmând a se face o ofertă de 11.500.000 euro, a se depune o sumă de 4.000.000 euro într-un cont escrow din care o sumă de bani urmau a fi remiși unor persoane de la mediu pentru a înlătura sarcinile de mediu de pe acel teren și la cei de la ANAF pentru a semna o ofertă mai mică de 17.500.000 euro … ulterior, suspecta ##### ########, care îl cunoștea pe inculpatul Nicolae Urlan , i-a expus acestuia modalitatea de vânzare a Obiectivului CET ######, așa cum a aflat de la ###### …’’ (f.6, rechizitoriu).
Judecătorul remarcă că pentru aproape aceeași situație de fapt, suspecții din dosar au primit clasare în timp ce a fost trimis în judecată doar inculpatul Nicolae Urlan.
Ce mai spune Tribunalul București
NewsOnline.ro redă integral toate neconcordanțele reținute de judecătorul de la Tribunalul București în ancheta DNA:
Ulterior, în mod contradictoriu, reţine rechizitoriul, cu ocazia întâlnirii din data de 11.02.2021, la care a participat şi inculpatul ##### ####### ,, … s-a vorbit pentru prima dată de reprezentanți din cadrul ANAF și Mediu în aceste activități, susținere făcută de suspecta ##### ######## …’’.
Reţine rechizitoriul: ,, … convorbirea ambientală purtată de ######## ######### cu cele trei persoane, respectiv inculpatul ##### ####### și suspecții ####### ##### și ##### ########, consemnată în procesul-verbal de redare din data de 22.02.2021 (n.n. convorbirea din data de 11.02.2021) confirmă în mare parte starea de fapt expusă în denunțul penal formulat …’’. Arată procurorul: ,, … din procesul verbal de redare a convorbirii ambientale rezultă implicarea inculpatului ##### ####### în activități infracționale de corupție și faptul că s-a vorbit prima dată de reprezentați din cadrul ANAF și Mediu în aceste activități, susținere făcută de suspecta ##### ########, fără a se preciza în mod explicit de către aceasta cine va interveni la acești reprezentanți, ce sumă urma să fie oferită și remisă acestora, din suma de 4.000.000 euro ce urmează a fi depusă în contul Escrow …’’ (f.15, rechizitoriu).
Faptul că pentru prima oară s-a pus problema intervenţiei la funcţionari publici abia după cooptarea inculpatului în ,,schema infracţională’’, va constitui apoi platforma de pe care, cu privire la cei doi suspecţi se va dispune clasarea, singurul trimis în judecată fiind inculpatul. În motivarea soluţiei de clasare faţă de suspecta ##### ########, procurorul va arăta în mod eliptic că aceasta a revenit asupra celor arătate anterior, arătând că, de fapt, ideea a aparţinut inculpatului ##### ####### (idee la care rechizitoriul aderă, contradictoriu, fără analiză).
Reţine rechizitoriul: ,, … În cadrul urmăririi penale, suspecta ##### ######## a susținut inițial, așa cum am arătat mai sus, că a aflat despre mecanismul de vânzare a Obiectivului CET ###### de la persoana cu porecla ######, iar ulterior a revenit asupra celor declarate susținând că în ceea ce privește stabilirea prețului acelui obiectiv la suma de 11.000.000 euro și 4.000.000 euro separat într-un cont Escrow, ideea a aparținut inculpatului ##### ####### …’’(f.60, rechizitoriu).
Notăm faptul că Ministerul Public, chiar în răspunsul formulat la cereri şi excepţii reia ideea că inculpatul ##### ####### a conceput planul infracţional, fără să observe că aceasta contravine chiar celor expuse în prima parte a rechizitoriului. Astfel, se arată: ,, … de asemenea, în rechizitoriu a fost explicată şi modalitatea în care a fost concepută de către inculpat primirea sumei de bani pretinse, care presupunea un mecanism complex …’’.
Rechizitoriul nu descrie modalitatea în care inculpatul a pretins martorului denunţător suma de bani (din expunerea situaţiei de fapt rezultând că suma de bani fusese deja pretinsă de suspecţi până la apariţia inculpatului) şi cum a promis inculpatul intervenţia la funcţionarii publici, deşi motivat de neîndeplinirea acestei din urmă condiţii, faţă de suspecta ##### ######## (în mod greşit, astfel cum se va arăta) se dispune clasarea. Raportarea (formală) la elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă cu privire la inculpat pare a fi extrasă din declaraţiile denunţătorului, pe care rechizitoriul le expune imediat anterior concluziilor.
În final, argumentul de forţă în ceea ce priveşte soluţia de clasare faţă de suspecta ##### ######## va fi acela că suspecta nu a promis denunţătorului intervenţia la funcţionarii publici. Faţă de soluţia pe care procurorul o adoptă cu privire la suspecta ##### ########, era obligatorie prezentarea în mod adecvat a elementelor pe care se sprijină acuzarea cu privire la inculpat, din care să rezulte îndeplinirea condiţiei respective (promisiunea intervenţiei la funcţionarii publici). În final, acelaşi set de argumente (declaraţiile denunţătorului) vor constitui temei pentru soluţii divergente cât priveşte pe inculpat şi pe suspecţi.
Se arată în rechizitoriu: ,, … specific acestei infracțiuni este ca măcar una din cele trei acțiuni, respectiv pretinderea, primirea ori acceptarea de bani sau alte foloase să fie urmată de promisiunea de intervenție, în sensul de a determina pe funcționarul public.
Astfel, în cauză, se poate observa că suspecta ##### ######## nu a susținut că va determina funcționarii publici din cadrul ANAF să reducă prețul de vânzare al obiectivului, așa cum a procedat ulterior inculpatul ##### #######.
În lipsa acestor elemente și în considerarea faptului că suspecta ##### ######## nu a mai participat la alte întâlniri în care s-a discutat despre vânzarea către martorul denunțător ######## ######### a Obiectivului CET ######, se constată că nu există alte probe din care să rezulte participația penală, sub forma complicității, a suspectei ##### ######## la actele materiale săvârșite de inculpatul ##### #######.
În consecință, urmează a se dispune clasarea cauzei față de suspecta ##### ######## pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. și ped. de art. 48 din Codul penal, coroborat cu art. 291 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal …’’ (f.63, rechizitoriu).
Cu prilejul întâlnirii din 11.02.2021 reţine rechizitoriul în contextul în care se arată că deşi suspecta ##### ######## a vorbit ,,pentru prima dată’’ de funcţionari ANAF, totuşi: ,, … fără a se preciza în mod explicit de către aceasta cine va interveni la acești reprezentanți, ce sumă urma să fie oferită și remisă acestora, din suma de 4.000.000 euro ce urmează a fi depusă în contul Escrow …’’ (f.15, rechizitoriu).
Reţine rechizitoriul (apar ca fiind satisfăcătoare din perspectiva soluţiei) cele arătate de suspectă: ,, … la întâlnirea din 11 februarie 2021, suspecta ##### ######## a afirmat printre altele că în spatele lor sunt cei de la ANAF și a lăsat să se înțeleagă că o parte din suma de 4.000.000 euro vor ajunge la aceștia, pentru a se realiza vânzarea-cumpărarea Obiectivului CET ###### în condițiile arătate. Ulterior în declarația din 22 mai 2021 cu privire la afirmațiile făcute a susținut următoarele: „Eu când am făcut acea afirmație că o parte din bani merg la ANAF nu am precizat vreo sumă de bani și nici nu m-am gândit la vreo sumă de bani pentru că nu cunosc pe nimeni din cadrul ANAF București și nici nu știam că ANAF este creditor”.
Aceleaşi apărări le face însă şi inculpatul: ,, … nu am luat niciun contact cu nicio persoană din cadrul ANAF care să fie implicată în o astfel de procedură și nici nu cunosc persoane din cadrul ANAF implicate în această procedură care ar putea să reducă prețul de vânzare al obiectivului ### ###### SA …’’.
Nu arată rechizitoriul care sunt acele elemente de fapt ce îl conduc la concluzia că inculpatul ##### ####### a promis că îi va determina pe funcţionarii publici să reducă preţul de vânzare. Cum anume ,,a procedat ulterior’’ ##### #######?
Care sunt elementele de diferenţiere faţă de suspecţi? Soluţia dispusă cu privire la aceştia din urmă impunea o analiză specifică, distinctă, în ceea ce-l priveşte pe inculpat, aspect care nu se regăseşte în expunerea situaţiei de fapt. În final, din descrierea situaţiei de fapt pe care o realizează procurorul, opţiunea acestuia de a-l trimite în judecată doar pe inculpat pare a fi determinată doar de o chestiune cantitativă (şi ca atare, arbitrară, ,,discuţia cea mai amplă’’).
Este o chestiune infranşizabilă din punct de vedere logic.
Aşa cum am arătat, nu se regăsesc în rechizitoriu, în descrierea situaţiei de fapt, alte precizări cât priveşte analiza elementului constitutiv al infracţiunii – promisiunea determinării funcţionarilor publici, în raport de care faţă de suspecta ##### ######## se dispune clasarea, iar faţă de inculpatul ##### ####### se apreciază ca fiind îndeplinită.
În ceea ce o priveşte pe suspecta ##### ########, am văzut, apreciază (în mod contradictoriu) procurorul faptul că, deşi a vorbit (,,pentru prima dată’’) despre funcţionari publici la un moment la care în grupul suspecţilor este cooptat inculpatul, totuşi aceasta nu a precizat în mod exact cine va interveni la funcţionari şi sumele exacte ce vor reveni acestora, aspecte apreciate de procuror ca relevante în fundamentarea soluţiei de clasare faţă de aceasta.
Indică procurorul realizarea acestor elemente (apreciate importante în ponderea acuzaţiei, după cum se pare) în ceea ce-l priveşte pe inculpat?
Singurele menţiuni din rechizitoriu referitoare la îndeplinirea condiţiei legale în discuţie în ceea ce-l priveşte pe inculpatul ##### ####### (doar pe acesta, separat de suspecţi) sunt următoarele: ,, … tot inculpatul ##### ####### l-a asigurat (n.n. am intervenit ortografic) pe denunțătorul ######## ######### că el este cel care ține legătura cu reprezentanții ANAF și că urmează să ia legătura cu aceștia pentru a vedea dacă sunt de acord să primească din suma de 4.000.000 euro, un milion de euro în numerar (cum susținea denunțătorul, „la portbagaj”). Este de precizat că în perioada următoare inculpatul ##### ####### i-a transmis martorului ######## #########, prin intermediul martorului ##### ######, că o astfel de variantă nu este posibilă …’’ (f.18, rechizitoriu).
Nu analizează şi nu explică procurorul care sunt semnificaţiile juridice ale acestei situaţii pe care o expune, dacă aceasta se calchiază pe condiţia legală prevăzută de dispoziţiile art.291 C.pen. respectiv, promisiunea determinării funcţionarilor publici (asupra cărora are sau lasă să se creadă că are influenţă, cum cere norma de incriminare). În ce măsură atinge această situaţie exigenţele legale?; echivalează aceasta cu promisiunea că îi va determina pe funcţionari? Rechizitoriul nu face o analiză cu privire la aceste aspecte.
Faptul că expunerea pe care o realizează rechizitoriul este inadecvată este resimţită şi la momentul formulării răspunsurilor; procurorul nu poate să facă trimitere la conţinutul rechizitoriului cât priveşte indicarea acţiunilor concrete ale inculpatului, în sensul realizării elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, ci face o trimitere la conţinutul procesului-verbal de interceptări din 22.03.2021, care, în opinia sa, apare a fi relevant. Notăm că asemenea trimiteri trebuiau a fi efectuate în cuprinsul rechizitoriului, evident, în analiza probatoriului administrat, şi nu în răspunsul la cereri şi excepţii.
Tribunalul București: Supraveghere tehnică fără mandat de la judecător, denunțătorul caracterizat ca ”un justițiar” cu activități de cumpărare de influență
Audiat în procedura de cameră preliminară martorul ######## ######### arată (f.55-56, dosar a1): ,, … am formulat denunţ la DNA întrucât anterior am interacţionat cu inculpatul şi cu alte persoane … organele de urmărire penală mi-au indicat să aştept să fiu contactat pentru a mai furniza probe. Ulterior, într-adevăr, la scurt timp, până într-o săptămână am fost contactat … am informat organele de urmărire penală cu privire la acest aspect. La momentul formulării denunţului am primit şi numărul de telefon al unei persoane de contact. Menţionez faptul că în ceea ce priveşte coordonatele concrete ale întâlnirii, acestea au fost stabilite ,,în trei’’, cu implicarea organelor de urmărire penală. Mai exact, întâlnirea cu grupul de persoane din care făcea parte şi inculpatul nu putea fi stabilită ,,de pe o oră pe alta’’, datorită imposibilităţii organelor de urmărire penală. Nu mai reţin în concret cum au decurs lucrurile. Au fost şi întâlniri, ulterior formulării denunţului, când nu am avut tehnică de la DNA. Nu au existat întâlniri ulterior denunţului cu privire la care să nu fi informat anterior organele de urmărire penală. În proporţie de 80% din întâlnirile cu inculpatul şi cu cei din grupul acestuia le-am înregistrat şi eu cu mijloace proprii, pe lângă interceptările pe care le efectuam cu tehnica DNA … i-am informat că voi intercepta discuţiile pe care le voi purta … ’’.
Reţine judecătorul de cameră preliminară, interceptarea ambientală realizată de martorul denunţător la întâlnirea din data de 11.02.2021, ulterior formulării denunţului, nu poate fi primită ca probă în dosar, întrucât aceasta s-a realizat fără mandatul emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi.
Este adevărat, dispoziţiile art.139 alin.3 C.proc.pen. permit ca probă înregistrările efectuate de părţi, atunci când acestea privesc propriile convorbiri sau comunicările pe care le-au purtat cu terţii. În cauză, însă, situaţia este diferită, ipoteza avută în vedere de art.139 alin.3 C.proc.pen. nefiind incidentă. Aceste dispoziţii au aplicabilitate până la momentul în care este demarat procesul penal (astfel, interceptările anterioare ale denunţătorului, depuse odată cu formularea denunţului, pot constitui probe în condiţiile art.139 alin.3 C.proc.pen.). În speţă, organele de urmărire penală, pur şi simplu, după formularea denunţului, purced să obţină probe, împreună cu denunţătorul.
Martorul denunţător, astfel cum chiar acesta a arătat, a acţionat sub coordonarea organelor de urmărire penală, cu informarea prealabilă a acestora (,, … în ceea ce priveşte coordonatele concrete ale întâlnirii, acestea au fost stabilite ,,în trei’’, cu implicarea organelor de urmărire penală …’’, arată denunţătorul), realizând, în fapt, o supraveghere tehnică fără ca, în prealabil, aceasta să fie autorizată de judecătorul de drepturi şi libertăţi, astfel cum prevăd dispoziţiile art.140 alin.1 C.proc.pen.
Este inadmisibilă o interpretare în sensul menţionat de Ministerul Public. Sunt superflue orice alte dezvoltări.
Observaţie. Inculpatul nu a solicitat anularea interceptărilor din 11.02.2021. Cu privire la aceasta, judecătorul de cameră preliminară a extins din oficiu analiza, având în vedere legătura strânsă cu celelalte 2 probe privind interceptările solicitată de apărare (astfel cum vom arăta, cele din 15.02.2021 şi 22.03.2021). Părţile au cunoscut aceste aspecte; de altfel, cu prilejul încuviinţării probei cu audierea martorului denunţător, teza probatorie a constituit-o chiar modalitatea în care au fost realizate interceptările, cu indicarea în mod distinct a interceptării din 11.02.2021.
Reţine judecătorul de cameră preliminară, denunţătorul a desfăşurat activitate infracţională de cumpărare de influenţă. Acesta nu a fost autorizat de către procuror să desfăşoare activităţi infracţionale, nefiind introdus în cauză în calitate de colaborator, astfel cum permit dispoziţiile art.148 alin.10 C.proc.pen., cu ref. la art.148 alin.6 C.proc.pen., evident, cu menţionarea activităţilor la care este autorizat să participe (limitele autorizării); numai în aceste condiţii ,,desfăşurarea activităţilor autorizate de către persoana prevăzută la alin.2 lit.c nu constituie infracţiune’’ (at.150 alin.4 C.proc.pen.).
În cauză, se remarcă faptul că procurorul dispune în mod greşit clasarea faţă de denunţătorul ######## #########, ca urmare a denunţului formulat.
Se reţine în rechizitoriu: ,, … urmărirea penală în această cauză, referitor la infracțiunile de trafic de influență și cumpărare de influență, a început ca urmare a denunțului formulat de martorul ######## #########, denunț care a fost înregistrat la data de 10.02.2021, în dosarul nr. ##/P/2021.
Ca atare în ce privește infracțiunea de cumpărare de influență prev. și ped. de art. 292 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, acțiunea penală nu poate fi exercitată, deoarece sunt aplicabile dispozițiile prev. de art. 16 alin. 1 lit. h din Codul de procedură penală, întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, respectiv cea prevăzută de dispozițiile art.292 alin. 2 din Codul penal …’’.
Evident, efectul de exonerare de răspundere penală a denunţului formulat priveşte doar perioada anterioară (ar fi şi absurd ca denunţul să aibă aptitudinea să exonereze pentru activităţi infracţionale ulterioare, chiar dacă în legătură cu faptele denunţate).
Pentru activităţile infracţionale ulterioare era necesară autorizaţia procurorului: de introducere în cauză în calitate de colaborator a denunţătorului, de autorizare de participare la activităţi de cumpărare de influenţă, autorizare de a folosi dispozitive pentru a obţine înregistrări audio/video, etc. (după cum reclamă dispoziţiile art.148 alin.10 C.proc.pen., cu ref. la art.148 alin.3 C.proc.pen.).
Dincolo de a reprezenta o simplă chestiune teoretică, datorită încălcării dispoziţiilor legale menţionate, având în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, judecătorul nu poate decela în condiţii rezonabile dacă interceptările au fost efectuate de organele de urmărire penală sau de către denunţător.
Astfel, denunţătorul, ajunge în condiţii neelucidate în cursul urmăririi penale, să ,,negocieze’’ cumpărarea unui obiectiv în valoare de 17.000.000 euro; nu au fost făcute verificări, nici denunţătorul nu a fost întrebat în acest sens, dacă anvergura unei asemenea achiziţii era accesibilă puterii sale de cumpărare sau, pur şi simplu, acesta doar ,,prospecta’’ onestitatea derulării achiziţiilor în zona respectivă; arată denunţătorul doar, eliptic, în denunţul formulat (f.1-5, vol.1, dup): ,, … înțeleg să fac această sesizare pentru că doresc o licitație corectă chiar dacă nu aș participa la aceasta. Motiv pentru care solicit a se lua măsuri legale dacă se impun …’’.
Probabil (pare a rezulta din aceste declaraţii), denunţătorul nu dispunea de mijloacele necesare, astfel încât, demersurile sale (încă odată, rămase învăluite în blur) anterior sesizării organelor de urmărire penală pot fi citite şi într-o cheie a provocării (incitement, entrapment, ensnaring, etc., în literatura juridică în sistemul anglo-saxon, mai nuanţată).
În cererile şi excepţiile formulate, apărarea invocă şi provocarea (excluderea, ca urmare a încălcării dispoziţiilor art.101 alin.3 C.proc.pen. a interceptărilor efectuate), respectiv, faptul că denunţătorul a condus dialogul în aşa fel încât inculpatul ##### #######, urmare a întrebărilor insistente ale acestuia, ,,să lase de înţeles că parte din suma de bani de 4.000.000 euro este posibil să ajungă la funcţionari din cadrul ANAF’’.
La acest moment notăm faptul că motivaţiile denunţătorului în ceea ce priveşte interacţiunile cu inculpatul (cu suspecţii, iniţial, ulterior şi cu inculpatul) sunt neclare (cum, neclare rămân şi circumstanţele în care denunţătorul alege să nu mai facă ,,afaceri’’ cu ,,######’’, ci cu inculpatul). Cu certitudine, denunţătorul nu este la primul demers de acest gen (acesta este un ,,justiţiar’’ cu mai multe denunţuri formulate de-a lungul timpului, unele finalizate, după cum arată acesta, cu condamnări penale), realizează personal interceptări (deşi stabileşte întâlnirile cu grupul din care face parte inculpatul cu informarea şi consultarea cu organele de urmărire penală); realizează interceptări cu instrumente proprii; toate acestea, de natură să compromită iremediabil ideea de probe administrate de organele de urmărire penală.
A arătat denunţătorul în declaraţia acestuia în faţa judecătorului de cameră preliminară (f.55-56, dosar a1): ,, … au fost şi întâlniri, ulterior formulării denunţului, când nu am avut tehnică de la DNA. Nu au existat întâlniri ulterior denunţului cu privire la care să nu fi informat anterior organele de urmărire penală. În proporţie de 80% din întâlnirile cu inculpatul şi cu cei din grupul acestuia le-am înregistrat şi eu cu mijloace proprii, pe lângă interceptările pe care le efectuam cu tehnica DNA … i-am informat că voi intercepta discuţiile pe care le voi purta … am prezentat organelor de urmărire penală toate înregistrările pe care le-am făcut cu mijloace proprii … indicaţiile organului de urmărire penală au fost în sensul de a lăsa discuţia să curgă liber şi să nu provoc. De asemenea, să urmăresc unde se duc cele 4 milioane de euro … am mai multe dosare în care am sesizat fapte penale împotriva unor magistraţi, cât şi asupra altor persoane, cât şi dosare civile. Nu a fost primul meu denunţ la DNA. Am făcut probabil 4 denunţuri, incluzându-l şi pe cel de faţă … ’’.
În cauză au fost încălcate toate acele dispoziţii legate de modalitatea de obţinere a interceptărilor, de o manieră incompatibilă cu finalităţile activităţii de urmărire penală, respectiv, strângerea de probe de către organele de urmărire penală (şi nu de către terţi, chiar bine intenţionaţi), într-o materie cu puternice semnificaţii în zona drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Reţine judecătorul de cameră preliminară, măsurile de supraveghere tehnică nu au fost puse în executare de organul competent, potrivit legii.
Ca atare, sancţiunea ce se impune este aceea a nulităţii absolute şi excluderea probelor astfel administrate.
