Cristi Ciuperca
NewsOnline a obținut motivarea deciziei Curții de Apel București din decembrie anul trecut prin care s-a respins contestația la executare formulate de omul de afaceri Dragoș Săvulescu, condamnat în dosarul retrocedărilor de teren de la Constanța alături de fostul primar Radu Mazăre, și aflat acum în Italia unde își execută pedeapsa în libertate după ce autoritățile judiciare de acolo au recunoscut sentința de condamnare din România dar au și modificat-o.
Astfel, omul de afaceri Dragoș Săvulescu, prin avocatul său, Floriana Cristina Staicu a formulat o contestație la executare împotriva executării pe teritoriul României a sentinței de condamnare la închisoare pronunțată în 2017 de Curtea de Apel București și rămasă definitive prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din februarie 2019.
Apărătorul ales al lui Săvulescu a solicitat Curții de Apel București admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată, având în vedere că s-a pronunţat în România o soluţie de condamnare definitive însă, instanţele din Italia au refuzat predarea condamnatului către autorităţile competente ale statului român şi au recunoscut sentinţa pronunţată în România.
Avocatul a mai susținut că , prin recunoaşterea şi reformarea sentinţei, statul român şi-a pierdut dreptul de a solicita punerea în executare şi din acest motiv consideră că instanţa de executare ar fi trebuit din oficiu să sesizeze instanţa cu o cerere în acest sens.
Procurorul de ședință a susținut respingerea contestaţiei la executare ca nefondată, având în vedere că, condamnatul execută pedeapsa modificată şi recunoscută de către statul italian , în urma unui decret de graţiere ( 2 ani şi 5 luni şi 28 zile ), aflându-se sub imperiul regimului de executare prevazut de legislatia statului italian, conform actelor depuse la dosarul cauzei.
Pentru aceste motive procurorul de ședință al DNA a considerat că nu există nicio împiedicare la executarea hotărârii româneşti, aşa cum a fost recunoscută de statul italian, în sensul anulării sau revocării mandatului executării pedepsei închisorii, acesta fiind modificat în procedura recunoaşterii hotărârii de condamnare de către statul italian.
Analizand contestația la executare formulată de Dragoș Săvulescu, în raport de actele dosarului și motivele invocate Curtea a reținut că aceasta este nefondată.
”În primul rând, Curtea reamintește faptul că, potrivit art. 598 alin. 1 lit. c c.p.p., contestatia la executare se poate formula cand se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Insă, în privința sentinţei penale nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a Il-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 32/A/2019 a Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, nu există vreo nelămurire sau vreo împiedicare la executare. Dimpotriva, sentinţa penala nr. 148/10.07.2017 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Il-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 32/A/07.02.2019 pronunţata de Inalta Curte de Casaţie si Justiţie, Secţia Penala, in dosarul nr. 6536/2/2008 a fost recunoscută de Curtea de Apel din Napoli prin sentinţa din data de 15.09.2020”, scrie judecătorul Ciprian Alexandru Ghiță în motivarea deciziei de a respinge contestația la executare formulată de avocatul lui Săvulescu.
Judecătorul spune că în aceste condiții ”este evident ca executarea pedepsei inchisorii aplicate prin sentinţa penala nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a Il-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 32/A/2019 a Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie a fost preluata de autoritățile judiciare din Italia, care au și menționat expres că executarea se va face, în continuare, în conformitate cu legislatia statului italian”.
De altfel, conform art. 156 alin. 3 din legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, aplicată printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de autoritatea competentă a statului de executare, este guvernată de legea statului de executare.
De asemenea, este la fel de evident faptul că, in privinta sentinţei penale nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a Il-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 32/A/2019 a Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, nu există vreo nelămurire sau vreo împiedicare la executare, aceasta executare fiind preluată, în urma recunoașterii și refuzului predării lui Săvulescu, de către statul italian.
Practic, Curtea de Apel București spune că din moment ce mandatul de executare a pedepsei emis de autoritățile judiciare din România a fost preluat, recunoscut și modificat de autoritățile judiciare din Italia, statul român prin autoritățile judiciare nu mai pot interveni pe acel mandat.
”De altfel, recunoașterea de către instanța din Romania a sentintei pronuntate de Curtea de Apel din Napoli la data de 15.09.2020, prin care a fost recunoscuta sentinţa penala nr. 148/10.07.2017 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Il-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 32/A/07.02.2019 pronunţata de Inalta Curte de Casaţie si Justiţie, ar reprezenta o recunoastere a unei hotarari de recunoastere, lucru inadmisibil din perspectiva legala”, arată judecătorul Ciprian Ghiță în decizia de a respinge contestația lui Dragoș Săvulescu.
Ce a decis Curtea de Apel din Napoli:
„Odată citirea articolelor 175 si 18 bis lit. c 1.69/05 refuza predarea dlui Savulescu Emil Dragos, născut la Bucureşti (România) pe 12.10.1973, autorităţilor competente aparţinând statului roman in legătura cu mandatul european de arestare nr. 6536/2/2008 din 08.02.2019 emis de Curtea de Apel Bucureşti pentru executarea sentinţei penale romaneşti nr. 148 din 10.7.2017, pronunţata de aceeaşi Curte de Apel Bucureşti, parţial reformata prin hotărârea Curţii de Casaţie nr. 32/A din 07.02.2019, irevocabila si executorie, împotriva persoanei solicitate, a condamnării la pedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare in legătura cu comiterea, in România, la Constanta, din 2002 pana in 2014, a infracţiunilor de participare la infracţiuni si participarea la abuzul in serviciu, corespunzătoare infracţiunilor prevăzute si pedepsite de articolele 4162 si 110 – 323 din Codul penal italian si, ca urmare, prevede ca se executa pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare care i se impune in Italia in conformitate cu legislaţia sa interna.
Dupa citirea art. 125-7 Decretul legislativ 161/2010, declara ca sunt îndeplinite condiţiile pentru acceptarea cererii si prin urmare recunoaşte sentinţa penala romana nr. 148 din 10.07.2017 pronunţata de aceeaşi Curte de Apel din Bucureşti, irevocabila si executorie ca urmare a hotărârii Curţii de Castie nr. 32/A din 07.02.2019 care a schimbat-o parţial in ceea ce priveşte sentinţa, impotriva persoanei căutate, de condamnare la pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare in legătura cu comiterea, in România, la Constanta, din 2002 pana in 2014, a infracţiunilor de participare la infracţiuni si participarea la abuzul in serviciu, corespunzătoare infracţiunilor prevăzute si pedepsite de articolele 4162 si 110- 323 din Codul penal italian si, ca urmare, prevede ca pedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare care i se impune se efectuează in Italia in conformitate cu legislaţia sa interna, totul in scopul executării in Italia a condamnării.
Dupa citirea art 128-11 Decretul legislativ 161/2010 dispune transmiterea acestei sentinţe procurorului general pentru executare si ministerului justiţiei pentru informaţiile ulterioare in materie de competenta.”
S-a mai invocat in motivarea contestatiei la executare faptul ca, in baza hotărârilor pronunţate de Curtea de Apel din Napoli, Procurorul General Adjunct a emis Ordinul de executare pentru incarcerare si decret de suspendare al ordinului in temeiul art. 656 alin. 5 din Codul de procedura penala (condamnat in stare de libertate) Nr. SIEP 1482/01.10.2020 prin care, ulterior deducerii perioadelor deja executate si a perioadei de 3 ani ca urmare a cererii privind aplicarea efectelor procedurii Graţierii Legea nr. 241 din data de 31.07.2006 emisa la data de 01.10. 2020, a dispus “ incarcerarea condamnatului pentru executarea sentinţei menţionate anterior si anume: 2 ani 5 luni 28 zile de închisoare si luând in considerare condiţiile prevăzute la art. 656 alin. 5 din Codul penal, modificat de art. 10 din Decretul lege 24 noiembrie 2000, nr. 341, convertita cu modificările din Legea 19 ianuarie 2001, nr. 4, ca persoana condamnata nu indeplineste condiţiile de excludere prevăzute la alineatele 7 si 9 ale art. 656 c.p.p., dispune suspendarea executării prezentului ordin de executare, acorda una dintre masurile alternative la detenţie.”
Prin Ordonanţa din 13.10.2020, Curtea de Apel din Napoli, Secţia a VIII – a penala, Executări penale a constatat „(…) Procurorul General si apărătorii d.lui Savulescu au solicitat, ‘împreuna cu cererile reunite in cadrul acestei proceduri, sa se declare anularea prin graţiere a pedepsei de 3 ani de închisoare ca si parte a pedepsei mai mari, de 5 ani si 6 luni de inchisoare, aplicata d.lui Savulescu prin sentinţa emisa de Curtea de Apel din Bucureşti nr. 148 din 10.7.2017, recunoscuta pentru executare in Italia in conformitate cu art. 12 1. 161/2010 de Curtea de Apei din Napoli cu Sentinţa nr. 20/2020 din registrul sentinţelor din 15.0.2020, irevocabila începând cu data de 26.09.2020. Cererea trebuie acceptata, tinand cont ca aceste infracţiuni nu împiedica aplicarea art. 416, alineat II Si art. no-323 din codul penal si pedeapsa de pana la 3 ani in graţierea acordata prin Legea nr. 241/06″.
Având in vedere aceste aspecte, aceeaşi instanţa a decis: „Dupa ce au fost citite articolele 665, 666, 674 c.p.p. declara anulata prin graţiere pedeapsa totala de 3 ani de inchisoare ca si parte a pedepsei mai mari, de 5 ani si 6 luni de inchisoare, aplicata d.lui Savulescu Emil Dragos, născut la Bucureşti (România) la 12.10.1973, prin Sentinţa Curţii de Apel din Bucureşti din 10.7.2017, recunoscuta pentru executare in Italia in temeiul art. 12 1. 161/2010 de Curtea de Apel din Napoli cu sentinţa nr. 20/2020 din registrul sentinţelor din 15.9.2020, irevocabila din data de 26.9.2020. (…)”
